Dona Dumitru Siminică

Dona Dumitru Siminică
Date personale
Născut	13 septembrie 1926, Târgoviște Târgoviște, Dâmbovița, România
Decedat	27 noiembrie 1979, București București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț, violonist
Limbi vorbite	limba română
Gen muzical	Muzică lăutărească
Instrument(e)	Vioară
Case de discuri	Electrecord
Discografie
Listă completă	Discografia lui Dona Dumitru Siminică

Dona Dumitru Siminică (n. 13 septembrie 1926, Târgoviște — d. 27 noiembrie 1979, București) a fost un solist vocal român, de etnie rromă. Este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național cât și internațional, în bună parte datorită legăturilor cu muzica ale rudelor sale.

Biografie

S-a născut la data de 13 septembrie 1926 în Teiș lângă Târgoviște, fiind fiul violonistului Nicolae Siminică. În anii ’40 a venit cu familia în București să lucreze pe șantiere. Talentul lui Siminică era înnăscut. Își începuse cântările încă de la vârsta de 8 ani, când colinda casele celor bogați. S-a casatorit la doar 18 ani cu Oița si au avut doi copii – Nelu și Trandafir. În anul 1960, a renunțat la șantiere fiindcă era plecat tot mai des pe la nunți si cântări.

În 1933 se mută cu familia la București, în această perioadă începând să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară de la tatăl său.

În 1946 face doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumătatea anilor `50.

În 1950 ajunge șef de șantier.

În 1952 creează un taraf și începe să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.

În 1958 debutează discografic la Electrecord cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade”, cu acompaniamentul orchestrei lui Radu Voinescu.

Între anii 1959-1971 face numeroase înregistrări, transpuse pe discuri de patefon și vinil, cu orchestrele Aurel Gore, Nicolae Băluță, Ion Mărgean și Gheorghe Trandafir.

În 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful lui Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

Decesul

Pe 27 noiembrie 1979 artistul a fost găsit mort în apartamentul său din Calea Griviței, din București. După ce a cântat o noapte la o nuntă, inima sa a încetat să mai bată. S-a stins din viață la vârsta de 53 de ani, în urma unui infarct. Maestrul este înmormântat în Cimitirul Herăstrău, din București. Moartea sa nu a ținut capul de afiș al ziarelor vremii. Din păcate, nu există articole, cărți sau interviuri cu Dona Dumitru Siminică, cum nu există nici cu alți artisti de pe scena muzicii lăutărești.

Discografie

Articol principal: Discografia lui Dona Dumitru Siminică.

Bibliografie

• Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2
• ***: Comori ale muzicii lăutărești. Dona Dumitru Siminică – Moșule te-aș întreba (bookletul CD-ului), Electrecord, București, EDC 932

Legături externe

• Siminică, la înregistrări cu șatra după el^{[nefuncțională]}, 28 iunie 2004, Irina Munteanu, Jurnalul Național