Dona Dumitru Siminică

cântăreț român
Dona Dumitru Siminică
Date personale
NăscutRomânia 13 septembrie 1926, Târgoviște
Târgoviște, Dâmbovița, România Modificați la Wikidata
DecedatRomânia 27 noiembrie 1979, București
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreț, violonist
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Gen muzicalMuzică lăutărească
Instrument(e)Vioară
Case de discuriElectrecord
Discografie
Listă completăDiscografia lui Dona Dumitru Siminică  Modificați la Wikidata

Dona Dumitru Siminică (n. 13 septembrie 1926, Târgoviște — d. 27 noiembrie 1979, București) a fost un solist vocal român, de etnie rromă. Este descendent dintr-o mare familie de instrumentiști de muzică lăutărească, el fiind acela care a impus numele familiei pe scene, atât pe plan național cât și internațional, în bună parte datorită legăturilor cu muzica ale rudelor sale.

Biografie

modificare

S-a născut la data de 13 septembrie 1926 în Teiș lângă Târgoviște, fiind fiul violonistului Nicolae Siminică. În anii ’40 a venit cu familia în București să lucreze pe șantiere. Talentul lui Siminică era înnăscut. Își începuse cântările încă de la vârsta de 8 ani, când colinda casele celor bogați. S-a casatorit la doar 18 ani cu Oița si au avut doi copii – Nelu și Trandafir. În anul 1960, a renunțat la șantiere fiindcă era plecat tot mai des pe la nunți si cântări.

În 1933 se mută cu familia la București, în această perioadă începând să învețe în paralel zidăritul, dar și să cânte la vioară de la tatăl său.

În 1946 face doi ani de școală de constructori, meseria sa de bază fiind cea de zidar până la jumătatea anilor `50.

În 1950 ajunge șef de șantier.

În 1952 creează un taraf și începe să cânte prin localurile bucureștene din Piața Amzei și Piața Sf. Gheorghe.

În 1958 debutează discografic la Electrecord cu piesele „Lelea cu coadele lungi” și „A bre nane, a bre dade”, cu acompaniamentul orchestrei lui Radu Voinescu.

Între anii 1959-1971 face numeroase înregistrări, transpuse pe discuri de patefon și vinil, cu orchestrele Aurel Gore, Nicolae Băluță, Ion Mărgean și Gheorghe Trandafir.

În 1979 lansează ultimul disc al său, cu taraful lui Nicolae Stan, un vinil cu 10 piese intitulat „Inel, inel de aur”.

Pe 27 noiembrie 1979 artistul a fost găsit mort în apartamentul său din Calea Griviței, din București. După ce a cântat o noapte la o nuntă, inima sa a încetat să mai bată. S-a stins din viață la vârsta de 53 de ani, în urma unui infarct. Maestrul este înmormântat în Cimitirul Herăstrău, din București. Moartea sa nu a ținut capul de afiș al ziarelor vremii. Din păcate, nu există articole, cărți sau interviuri cu Dona Dumitru Siminică, cum nu există nici cu alți artisti de pe scena muzicii lăutărești.

Discografie

modificare

Bibliografie

modificare
  • Vasilescu, Costel: Anii de glorie ai muzicii lăutărești, Editura Eikon, București, 2015 ISBN 978-606-711-395-2
  • ***: Comori ale muzicii lăutărești. Dona Dumitru Siminică – Moșule te-aș întreba (bookletul CD-ului), Electrecord, București, EDC 932

Legături externe

modificare