Deschide meniul principal
Ducatul de Savoia
Ducatus Sabaudiae (la)
Ducato di Savoia (it)
Ducà 'd Savòja (pms)
Duché de Savoie (fr)
Ducato di Savouè (frp)
Blank.png – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Imn național
Marche de Savoye[1] (din 1685)
Harta ducatului de Savoia prin 1700.
Harta ducatului de Savoia prin 1700.
CapitalăChambéry (1416-1563)
Torino (1563-1713)
Limbăfranceză, italiană, francoprovensală, savoiardă, piemonteză, ligură
Religiecatolicism
Guvernare
Formă de guvernareducat
Istorie
Epoca istoricăEpoca Modernă
Economie
Monedăscudo piemontez

Ducatul de Savoia (în latină: Ducatus Sabaudiae; în franceză: Duché de Savoie, în italiană: Ducato di Savoia) era un vechi fief feudal al Sfântului Imperiu Romano-German, între secolele al XV-lea și al XIX-lea, având, pe rând, capitale Chambéry (1416-1563), apoi Torino (1563-1713). Era situat în partea de nord a peninsulei Italice, precum și în zonele vecine din actuala Franță. În 1416, contele de Savoia Amadeus al VIII-lea a obținut, de la împăratul Sigismund, ridicarea comitatului la rangul de ducat. El corespunde mulțimii teritoriilor dobândite de Casa de Savoia, începând din secolul al XI-lea, cunoscute și sub denumirea de Statele de Savoia. Ducele a primit titlul și regatul Siciliei în 1713, apoi a trebuit să-l schimbe cu regatul Sardiniei, în 1720.

În 1860, Savoia a fost cedată Franței, sub al Doilea Imperiu al lui Napoleon al III-lea, în timp ce restul teritoriilor care compuneau atunci Piemont-Sardinia au fost integrate în noul regat al Italiei.

Cuprins

IstorieModificare

La 9 februarie 1416, împăratul Sigismund I a ridicat comitatul de Savoia la rangul de ducat de Savoia, oferindu-i o autonomie politică fără precedent.[2] Împăratul a recompensat, în felul acesta, Savoia pentru fidelitate.[2] Ceremonia s-a desfășurat la castelul din Chambéry în prezența curților germană și savoiardă.[2] Data evenimentului, 19 februarie, este reținută de către mișcările identitare ca sărbătoare „națională” savoiardă.[3][4]

De acum înainte, succesorii lui Amadeus al VIII-lea de Savoia (cf. conții și ducii de Savoia) vor purta titlul de duce până când vor deveni regi ai Siciliei, apoi regi ai Sardiniei la începutul secolului al XVIII-lea.

Apărut în jurul Chambéry, ducatul s-a extins spre Piemont, care a constituit, încetul cu încetul, centrul ducatului. În 1563, Torino a devenit capitala ducatului.

 
Harta ducatului de Savoia în 1631.

În timpul Războiului Succesiunii Spaniole, ducele de Savoia Victor-Amadeus al II-lea l-a susținut pe regele Spaniei Filip al V-lea, apoi a schimbat macazul.[5] Ducatul precum și comitatul de Nisa au fost ocupate de Franța în 1703.[5] Tratatele de la Utrecht, în 1713, au pus capăt ocupației. Ducele de Savoia a obținut, în același an, în schimbul susținerii altor puteri, regatul Siciliei, pe care a trebuit să-l retrocedeze în 1720, sub presiunea marilor puteri europene, în schimbul regatului Sardiniei.[6]

În 1860, Revoluția Italiană (Risorgimento) și Plebiscitele pentru unificare în Italia au transformat în federație diferitele state din Italia și l-au instalat pe regele Sardiniei Victor-Emmanuel al II-lea pe tronul unei monarhii constituționale cu sprijinul împăratului Napoleon al III-lea.

La 22 aprilie al aceluiași an, la ratificarea Tratatului de la Torino, în urma unui plebiscit cenzitar (130.533 « Da » / « Da și zonă » contra 235 « Nu »), ducatul de Savoia a fost cedat — precum și comitatul de Nisa — în mod condiționat Franței, formând departamentele Savoie și Haute-Savoie (precum și Alpes-Maritimes).

Administrarea ducatuluiModificare

Ducatul de Savoia moștenește gestiunea teritorială a vechiului comitat. Domeniile feudale sunt gerate de către castelani, în mâinile mai multor familii nobile din regiune. Castelanul este un

„[ofițer], numit pentru o durată definită, revocabil și amovibil.[7][8]

El este însărcinat cu gestionarea domeniului feudal, sau, prin dispoziție administrativă, el percepe veniturile fiscale ale domeniului, și se ocupă de întreținerea castelului.[9]

Tribunalele prezidate de un judecător reprezentant al regelui sau senoirului, au fost instituite după 1263 pentru cea mai mare pare a posesiunilor, cu excepția Provenței, unde avem de-a face cu un seneșal și a Piemontului, aflat în mâinile unui căpitan general.[10]. Judecătorul reprezentat al regelui sau seniorului are controlul direct al domeniului feudal în care își are reședința, reședința tribunalului respectiv, supraveghează și castelanii care îi sunt atașați.[10]Justiția este pronunțată de un judecător, se organizează de patru ori pe an pentru fiecare domeniu feudal.[10]

Referințe și noteModificare

  1. ^ La Marche de Savoye
  2. ^ a b c Histoire de Savoie - La Savoie de l'an mil à la Réforme, XIe - début du XVIe siècle (în franceză), Ouest France Université, , ISBN 2-85882-536-X 
  3. ^ La France rebelle (în franceză), Éditions Michalon, , ISBN 978-2-84186-178-1 .
  4. ^ Bajulaz, Lucien (), Fillinges et son passé (în franceză), Académie salésienne, ISBN 978-2-9111-0220-2 .
  5. ^ a b „La Savoie morderne”. Accesat în . - dans Dossier « Histoire de Savoie ». Site des Archives départementales de la Savoie et de la Haute-Savoie - Sabaudia.org.
  6. ^ „Victor-Amédée II”. Accesat în .  - dans Dossier « La maison de Savoie ». Site des Archives départementales de la Savoie et de la Haute-Savoie - Sabaudia.org.
  7. ^ Sorrel, Christian (), Histoire de la Savoie (în franceză), La Fontaine de Siloé, ISBN 978-2-8420-6347-4 .
  8. ^ Nicolas Carrier (). Publications de la Sorbonne, ed. „Le règlement des conflits au Moyen Âge. Actes du XXXIe Congrès de la SHMESP (Angers, 2000)”. Paris. ISBN 978-2-85944-438-9.  Parametru necunoscut |passage= ignorat (posibil, |pages=?) (ajutor); Parametru necunoscut |pages totales= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |auteurs ouvrage= ignorat (ajutor); .
  9. ^ Alessandro Barbero (). „« De part et d'autre des Alpes » : les châtelains des princes à la fin du moyen âge : actes de la table ronde de Chambéry, 11 et 12 octobre 2001”. p. 167.  Parametru necunoscut |auteurs ouvrage= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |langue= ignorat (posibil, |language=?) (ajutor); Parametru necunoscut |pages totales= ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |lire en ligne= ignorat (posibil, |url=?) (ajutor); .
  10. ^ a b c Demotz 2000, p. 491, « Administration locale et régionale ».

NoteModificare


BibliografieModificare

  • Histoire de Savoie - La Savoie de l'an mil à la Réforme, XIe - début du XVIe siècle (în franceză), Ouest France Université, , ISBN 2-85882-536-X .
  • Demotz, Bernard (), Le comté de Savoie du XIe au XVe siècle (în franceză), Genève: Slatkine, ISBN 2-05101-676-3 
  • „Une date capitale dans l'Histoire de Savoie, le 19 février 1416 : l'érection de la Savoie en duché”, Revue Savoisienne, pp. 63–67,  
  • Luquet, Jean, Dictionnaire du duché de Savoie M.DCCCXL (1840), publié dans Mémoires et documents de la Société Savoisienne d'Histoire et d'Archéologie (în franceză), La Fontaine de Siloé  (2 tomes : tome 1, tome 2).

Legături externeModificare