Filip al V-lea al Spaniei
_in_1695.png)
Filip al V-lea al Spaniei (spaniolă Felipe V, franceză Philippe; 19 decembrie 1683 – 9 iulie 1746) a fost Rege al Spaniei din 1 noiembrie 1700 până la 15 ianuarie 1724, când a abdicat în favoarea fiului său Louis, și din 6 septembrie 1724, când și-a asumat din nou tronul în urma decesului fiului său, până la moartea sa.
Înaintea domniei sale, Filip a ocupat un loc înalt în familia regală din Franța, ca nepot al regelui Ludovic al XIV-lea. Atunci când tronul Spaniei a devenit vacant în 1700, tatăl său, Louis, Marele Delfin, deținea cea mai puternică pretenție genealogică la coroana spaniolă. Cu toate acestea, din moment ce Marele Delfin și fratele mai mare al lui Filip, Louis, Duce de Burgundia, dețineau pozițiile 1 și 2 în linia de succesiune la tronul Franței, regele Carol al II-lea al Spaniei l-a numit pe Filip ca moștenitorul său.
Cum uniunea dintre Franța și Spania sub un singur monarh ar fi afectat echilibrul de putere în Europa, celelalte puteri europene ar fi putut lua măsuri pentru a preveni acest lucru. Filip a fost primul membru al Casei de Bourbon care a domnit în Spania. Suma celor două domnii ale lui a fost de 45 de ani și 21 zile, fiind cea mai lungă din istoria modernă spaniolă.
Familie și educațieModificare
Filip s-a născut la Palatul Versailles[1] în Franța; a fost al doilea fiu al lui Ludovic, le Grand Dauphin și a soției sale Maria Anna de Bavaria[2], cunoscută drept Delfina Victoria. Era fratele mai mic al lui Ludovic, duce de Bourgogne și unchiul lui Ludovic al XV-lea al Franței. La naștere a fost numit Duce de Anjou și a fost botezat în 1687.
Bunicii materni au fost Ferdinand Maria, Elector de Bavaria și Adelaide Henriette de Savoia. Fratele său mai mare, Ludovic al Franței, era al doilea în linia de succesiune la tronul Franței după tatăl său, Le Grand Dauphin. Ca fiu al Delfinului, era Petit fils de France, "Nepot al Franței".
Ca și frații săi l-a avut ca preceptor pe François Fénelon, arhiepiscop de Cambrai și pe Paul de Beauvilliers. La vârsta de 6 ani și-a pierdut mama. Mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit făcând o căsătorie morganatică cu Marie Emilie Thérèse de Joly de Choin în 1695. Ea n-a fost niciodată Delfină așa cum a fost mama lui Filip.
În 1697 fratele lui mai mare s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Adélaïde de Savoia, fiica lui Victor Amadeus II, Duce de Savoia și verișoara lui Filip, Anne Marie d'Orléans. Ducele și Ducesa de Savoia erau de asemenea părinții primei soții a lui Filip, Maria Luisa de Savoia.
O posibilă mireasă era Caroline de Ansbach care a refuzat însă pentru că nu dorea să renunțe la religia ei; mai târziu s-a căsătorit cu George al II-lea al Marii Britanii. O altă posibilă mireasă era mătușa lui Marie Anne de Bourbon, Prințesă Conti, fiica recunoscută a lui Ludovic al XIV-lea și a Louisei de La Vallière. Prințesa Conti a refuzat.
Pretenții la tronul SpanieiModificare
În 1700 regele Spaniei Carol al II-lea a murit fără să lase moștenitori. Carol l-a numit succesor pe Filip, fiul de 16 ani al surorii sale Maria Tereza a Spaniei.[2] La un posibil refuz, coroana ar fi revenit fratelui mai mic al lui Filip, Ducele de Berry sau arhiducelui Carol de Austria.[2]
Ambii pretendenți, Filip și Carol de Austria, aveau drepturi legale la tronul Spaniei deoarece bunicul lui Filip, regele Ludovic al XIV-lea, și tatăl lui Carol, Leopold I, Împărat Roman, erau fii ai mătușilor lui Carol al II-lea al Spaniei, Anna de Austria și Maria Anna de Austria. Filip avea o poziție și mai bună deoarece bunica sa, Maria Tereza a Spaniei, și străbunica sa, Ana de Austria erau mai mari ca vârstă față de mama lui Leopold.
După o lungă reuniune de Consiliu unde Delfinul a vorbit în favoarea drepturilor fiului său, s-a căzut de acord că Filip ar trebui să obțină tronul cu condiția ca acesta și descendenții lui să renunțe la drepturile la tronul Franței.[2] După ce Consiliul Regal a decis să accepte dorința lui Carol al II-lea al Spaniei și să-l accepte pe Filip ca rege al Spaniei, ambasadorul spaniol a fost chemat și i-a fost prezentat noul rege. Ambasadorul, împreună cu fiul său, a îngenuncheat în fața lui Filip și a ținut un discurs lung în limba spaniolă din care Filip nu a înțeles nimic, deși Ludovic al XIV-a a luat măsuri ca Filip să ia lecții de spaniolă începând cu acea zi.
Regele a favorizat comerțul Spaniei cu posesiunile sale americane. În timpul acestui comerț cu Atlanticul au apărut figuri importante ale istoriei navale a Spaniei, printre care Amaro Pargo. Monarhul a beneficiat în mod frecvent de privat în incursiunile sale comerciale și corsare.[3]
CăsătoriiModificare
Prima căsătorieModificare
La 2 noiembrie 1701 Filip s-a căsătorit cu Prințesa Maria Luisa Gabriela de Savoia care avea 13 ani, la alegerea bunicului său.[4] A fost o ceremonie la Torino[5] și alta la Versailles la 11 septembrie. Această căsătorie a dus la sfârșitul conflictului franco-savoiard din timpul Războiului de nouă ani.
- Infantele Ludovic-Felipe al Spaniei (25 august 1707–31 august 1724)
- Infantele Felipe al Spaniei (2 iulie 1709–18 iulie 1709).
- Infantele Felipe al Spaniei (7 iunie 1712–29 decembrie 1719).
- Infantele Ferdinand al Spaniei (23 septembrie 1713–10 august 1759).
.jpg)
A doua căsătorieModificare
S-a căsătorit cu Elizabeth Farnese, Prințesă de Parma, (25 octombrie 1692–11 iulie 1766), la 24 decembrie 1714[6], și au avut 7 copii:
- Infantele Carlos al Spaniei (20 ianuarie 1716 – 14 decembrie 1788).
- Infantele Francisco al Spaniei (21 martie 1717 – 21 aprilie 1717).
- Infanta Mariana Victoria a Spaniei (31 martie 1718 – 15 ianuarie 1781).
- Infantele Felipe al Spaniei (20 martie 1720 – 18 iulie 1765), fondatorul liniei Casa de Bourbon-Parma.
- Infanta Maria Teresa a Spaniei (11 iunie 1726 – 22 iulie 1746).
- Infantele Luis Antonio al Spaniei (25 iulie 1727 – 7 august 1785), cunoscut drept Cardinalul-Infante.
- Infanta Maria Antonieta a Spaniei (17 noiembrie 1729 – 19 septembrie 1785).
_by_Jacopo_Amigoni_(Prado).jpg)
HeraldicăModificare
| Heraldica regelui Filip al V-lea al Spaniei |
|---|
_Version_with_Golden_Fleece_and_Holy_Spirit_Collars.svg)
.svg)
.svg)
Arbore genealogicModificare
NoteModificare
- ^ The New International Encyclopædia, p.14. Published by Dodd, Mead and Company, 1903.
- ^ a b c d Kamen, Henry. "Philip V of Spain:: The King who Reigned Twice", p.6. Published by Yale University Press, 2001. ISBN 0-300-08718-7
- ^ El corsario de Dios. Documentos sobre Amaro Rodríguez Felipe (1678-1747)
- ^ Kamen, Henry. "Philip V of Spain: The King who Reigned Twice", p.12. Yale University Press, 2001. ISBN 0-300-08718-7
- ^ capitala Ducatului de Savoia
- ^ Kamen, Henry. "Philip V of Spain: The King who Reigned Twice", p.97. Yale University Press, 2001. ISBN 0-300-08718-7
- ^ „Fernando VI, Rey de España (1713-1759)”. Ex-Libris Database (în Spanish). Royal Library of Spain. Accesat în .
- ^ Avilés, José de Avilés, Marquis of (1780). Ciencia heroyca, reducida a las leyes heráldicas del blasón, Madrid: J. Ibarra, (Madrid: Bitácora, 1992). T. 2, p. 162-166. ISBN 84-465-0006-X.
- ^ Rauso, Francesco di. „Le monete delle due Sicilie: Coniate nella zecca di Napoli” [The coin of the Two Sicilies, Mint of Naples coins]. Brigantino - Il Portale del Sud (în Italian). Accesat în .
- ^ „Filippo V di Borbone, 1700-1713” [Philip V of Bourbon, 1700-1713]. Rhinocoin. Accesat în .
- ^ „Filippo V di Borbone, 1700-1713” [Philip V of Bourbon, 1700-1713]. Rhinocoin. Accesat în .
Vezi șiModificare
Filip al V-lea al Spaniei Ramură a Dinastiei capețiene Naștere: 19 decembrie 1683 Deces: 9 iulie 1746
| ||
| Titluri regale | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Carol al II-lea |
Rege al Neapolelui și Sardiniei; Duce de Brabant, Guelders, Limburg, Duce de Lothier, Luxembourg și Milano; Conte de Flandra, Hainaut și Namur 1700–13 |
Succesor: Carol al VI-lea |
| Rege al Siciliei 1700–13 |
Succesor: Victor Amadeus II | |
| Rege al Spaniei (prima domnie)''' 1700 – 14 ianuarie 1724 |
Succesor: Louis I | |
| Predecesor: Louis I |
Rege al Spaniei (a doua domnie)''' 6 septembrie 1724–1746 |
Succesor: Ferdinand VI |
| Regalitate franceză | ||
| Predecesor: Louis François, Duce de Anjou |
Duce de Anjou 1683–1700 |
Succesor: Ludovic al XV-lea |