Dumitrașcu Cantacuzino

(Redirecționat de la Dumitraşcu Cantacuzino)
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumitrașcu.
Pentru alte sensuri, vedeți Cantacuzino.

Dumitrașcu Cantacuzino (alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 – d. 1686, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în trei rânduri[necesită citare].

Dumitrașcu Cantacuzino

Domn al Moldovei
Date personale
Născut1620 Modificați la Wikidata
Decedat1686 (66 de ani) Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Înmormântatlocația sa este necunoscută
PărințiMihai Cantacuzino
numele mamei sale este necunoscut
Căsătorit cuRuxandra Grillo[1]
CopiiCasandra, Elena, NN (băiat)[2]
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei (1x)
Domnienoiembrie 1673
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorȘtefan Petriceicu
Domn al Moldovei (2x)
Domniefebruarie 1674 – 10 noiembrie 1675
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorAntonie Ruset
Domn al Moldovei (3x)
Domnie8 februarie 1684 – 25 iunie 1685
PredecesorȘtefan Petriceicu
SuccesorConstantin Cantemir

Era fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă.[3]

Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663.

Prima domnie a lui a rămas în memoria oamenilor prin jaful cumplit al tătarilor, care au iernat în țară pentru a respinge o eventuală invazie a polonezilor.[necesită citare]

În 1674, Dumitrașcu Cantacuzino a distrus parte din zidurile cetăților Suceava, Neamț și Hotin, la ordinul Porții.[4]

În a doua parte a secolului al XVII-lea, Dumitrașcu Cantacuzino a înlocuit sistemul de impunere a cislei[5] cu așa zisele hârtii care se dădeau pe fețele oamenilor (dări individuale).[5] Pe aceste hârtii se treceau numele locuitorilor, porecla (nu exista nume de familie), satul și suma datorată visteriei.[5] Locuitorii aveau obligația să poarte aceste hârtii cu ei pentru a putea fi oricând controlați dacă și-au plătit birul.[5]

A doua domnie a fost rău încercată de o foamete excesivă, astfel încât se spune că oamenii mureau de foame pe stradă, iar lupii intrau în orașe și mâncau cadavrele rămase neîngropate; (16 ocale de grâu costau un galben, ocaua de unt un galben, găina un leu). Dumitrașcu Cantacuzino a murit la Constantinopol, în mare mizerie.[necesită citare]

  1. ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
  2. ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
  3. ^ Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135 
  4. ^ Maxim, Mihai (), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421 
  5. ^ a b c d Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83

Legături externe

modificare
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Vezi și

modificare


Predecesor:
Ștefan Petriceicu
 
Domn al Moldovei

1673
Succesor:
Ștefan Petriceicu
Predecesor:
Ștefan Petriceicu
 
Domn al Moldovei

16741675
Succesor:
Antonie Ruset
Predecesor:
Ștefan Petriceicu
 
Domn al Moldovei

16841685
Succesor:
Constantin Cantemir