Grigore I Ghica
Domn al Țării Românești

Domnitorul Grigore I Ghica
Date personale
Născut1628[1] Modificați la Wikidata
Decedat1675
Constantinopol, Imperiul Otoman[2] Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Ghica
Smaragda Ghica
Căsătorit cuMariora Sturdza[*][[Mariora Sturdza (Abt 1640 -)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiMatthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst[*][[Matthaios, Prince Ghika, 2.Reichsfürst (Abt 1664 Racosul de Jos, Romania - 1708 Famagusta, Cyprus)|​]][3]
Ruxandra, Princess Ghika[*][[Ruxandra, Princess Ghika (Bef 1670 -)|​]][3]
princess Khristina Ghikaina, beizadi[*][[princess Khristina Ghikaina, beizadi (1672 -)|​]][3] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ghica
Domnie
Domnie1 septembrie 1660 - noiembrie 1664 (prima domnie)
februarie 1672 - noiembrie 1673 (a doua domnie)
PredecesorGheorghe Ghica (prima domnie)
Antonie Vodă din Popești (a doua domnie)
SuccesorRadu Leon (prima domnie)
Gheorghe Duca (a doua domnie)

Grigore I Ghica (Grigoraș, sau Grigore Gheorghe Ghica), (n. 1628[1] – d. 1674, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost Domn al Țării Românești între 1 septembrie 1660 - noiembrie (după 27) 1664 și februarie 1672 - noiembrie 1673.

Biografie modificare

Era fiul lui Gheorghe Ghica și a Smaragdei Ghica și a fost numit ca domnitor la insistențele și rugămințile postelnicului Constantin Cantacuzino, care a scăpat astfel ca țara să devină pașalâc și a reușit să-l elibereze și pe Gheorghe Ghica de la turci. Prin măsurile inspirate de postelnicul Cantacuzino, retras la Filipești, Grigore Ghica reușește începerea îndreptării situației grele în care se afla țara. Dar, în curând, Grigore alunecă pe panta greșelilor, plecând urechea la pârile împotriva postelnicului făcute de doi boieri rapaci: Stroe Leurdeanu (cuscrul postelnicului) și Dumitrașcu Cantacuzino „Grecul” (nepotul postelnicului). După reîntoarcerea fără nici o izbândă din Transilvania a lui Grigore, unde i-a însoțit pe turci pentru a întrona pe un om al acestora, izbucnesc intrigile. Postelnicul Constantin Cantacuzino este prins și ucis în decembrie 1663 la Snagov. După scurt timp, Grigore pierde tronul. Mergând iarăși în Transilvania în vara lui 1664, unde turcii pierd din nou, Grigore, aliat în secret cu nemții, fuge la Viena și apoi în Moravia în decembrie 1664.

După insistențe fără rezultat pe lângă împăratul german, pe lângă Papa și la Veneția, obține, în sfârșit, tot cu bani, și cu sprijinul dragomanului Panaiotache Nicussis, iertarea de la turci și domnia pentru a doua oară în martie 1672. Cantacuzinii, care au triumfat în anii precedenți, sunt persecutați cumplit: uciși, închiși, torturați. Apogeul persecuțiilor are loc în momentul când Grigore pleacă cu turcii împotriva polonezilor, iar caimacamul Leordean (silit mai înainte să se călugărească și acum răspopit) bagă groaza în ei și mai toți fug la turci, unde se plâng împotriva lui Grigore. Mai mult, acesta îi trădează pe turci la Hotin. În cele din urma el vine la Adrianopol și încearcă să se disculpe cu bani și minciuni, dar este mazilit și chemat în decembrie 1674 la Constantinopol. Moare în 1675.

Familia Grigore I Ghica modificare

Grigore I Ghica a fost căsătorit cu Maria Ghica și au avut împreună un fiu, Matei Ghica (1664-1708).

Note modificare

  1. ^ a b Arbre_29_Branches (PDF) 
  2. ^ (PDF) http://www.ghika.net/Branches/Gheorghe.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Genealogics 


Predecesor:
Gheorghe Ghica
Domnitor al Țării Românești
1660 - 1664
Succesor:
Radu Leon
Predecesor:
Antonie Vodă din Popești
Domnitor al Țării Românești
1672 - 1673
Succesor:
Gheorghe Duca