Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Duca.
Acest articol se referă la domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei. Pentru alte sensuri, vedeți Gheorghe Duca (dezambiguizare).

Gheorghe Duca (n. 1620 – d. , Lwów, Coroana Regatului Poloniei⁠(d), Polonia-Lituania) a fost domn al Moldovei de trei ori: septembrie 1665 – mai 1666; noiembrie 1668 – 10 august 1672; noiembrie 1678 – 25 decembrie 1683 și al Țării Românești: noiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678. În 1680, otomanii îl numesc hatman al Ucrainei.

Gheorghe Duca

Domn al Moldovei,
Domn al Țării Românești
Hatman al Ucrainei

Gheorghe Duca pe o frescă la Mănăstirea Cetățuia
Date personale
Născut1620 Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Lwów, Coroana Regatului Poloniei⁠(d), Polonia-Lituania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cetățuia din Iași Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnastasia
CopiiConstantin Duca Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Ducas
Domn al Moldovei (1x)
Domnieseptembrie 1665 – mai 1666
PredecesorEustatie Dabija
SuccesorIliaș Alexandru
Domn al Moldovei (2x)
Domnienoiembrie 1668 – 10 august 1672
PredecesorIliaș Alexandru
SuccesorȘtefan Petriceicu
Domn al Țării Românești
Domnienoiembrie/decembrie 1674 – 29 noiembrie 1678
PredecesorGrigore I Ghica
SuccesorȘerban Cantacuzino
Domn al Moldovei (3x)
Domnienoiembrie 1678 – 25 decembrie 1683
PredecesorAntonie Ruset
SuccesorȘtefan Petriceicu
 
Nișa din partea sudică a pronaosului Mănăstirii Cetățuia din Iași, unde se află mormântul lui Gheorghe Duca și al fiicei sale, Maria.
 
Mărci poștale românești de la sfârșitul anului 1941, dedicate Transnistriei. Pe imagine: Duca Vodă - Domn al Țării Moldovei, al Țării Românești și hatman al Ucrainei

De neam grec[1] și de origine modestă, dar crescut în casa voievodului Vasile Lupu (1595-1661), vine pe tronul Moldovei pentru prima dată după moartea lui Eustatie Dabija (? - 1665) în septembrie 1665, datorită susținerii soacrei sale, Dafina Doamna, și a Cupăreștilor. Nu a domnit mult, deoarece a fost pârât pe nedrept otomanilor, din răutate, și în consecință a fost mazilit.

În 1668, după domnia lui Alexandru Iliaș (c. 1635 – 1675), cu mari cheltuieli redobândește tronul. De această dată, pornește un șir de dăjdii (dări) care sărăcesc cumplit țara, ceea ce dezlănțuie în octombrie 1671, răscoala lui Mihalcea Hâncu. Răscoala a fost cu greu potolită, în 1672, cu ajutor turco-tătar. În cele din urmă, Duca îl nemulțumește pe sultanul venit în persoană, pentru războiul cu polono-lituanienii de la Camenița, în chestiunea Zaharelelor, fiind aproape să-și piardă chiar viața. Este înlocuit la domnie în 1672 cu Ștefan Petriceicu.

După doi ani, prin mijlocirile Cantacuzineștilor din Țara Românească, Duca este numit domn în 1674, în Țara Românească. La început totul pare să fie pe placul Cantacuzineștilor, însă sunt neglijați din ce în ce mai mult, astfel încât relația dintre ei și domnitor se răcește și duc la înlocuirea lui în 1678 cu Șerban Cantacuzino.

Duca este mutat în Moldova, unde este numit în domnie pentru a treia oara în noiembrie 1678, în locul lui Antonie Ruset. Se poartă mai bine pentru ceva timp, cu scopul de a înșela aparențele, dar în cele din urmă dă frâu liber pornirilor sale avare, urcă dările, dar născocește și altele noi, cu scopul de a acoperi cheltuielile pentru nunta fiicei sale, dar și pentru a mijloci dobândirea domniei Ucrainei căzăcești, pe care o luaseră de curând otomanii. Drept recompensă, otomanii îl numesc, în 1680, hatman al Ucrainei, având curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Se încearcă și un complot împotriva lui, dar nu reușește.

În aprilie 1683, merge la Viena pentru a-i ajuta pe turci la asediul cetății. În lipsa lui, dar și datorită insuccesului turcilor la Viena, boierii se răscoală, la îndemnul lui Ștefan Petriceicu, iar polono-lituanienii și cazacii invadează țara.

Duca este prins la întoarcere, la 25 decembrie 1683, și dus în Polonia, unde moare în închisoare, în 1685.

A fost căsătorit cu Anastasia, fiica Dafinei, soția lui Eustatie Dabija. A ctitorit Biserica Cetățuia, în al cărei plan se regăsește structura și elevația monumentului Trei Ierarhi din Iași.

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gheorghe Duca
  1. ^ „„Gheorghe Duca (an incert - 1685)". Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]


Predecesor:
Eustratie Dabija
 
Domn al Moldovei

16651666
Succesor:
Iliaș Alexandru
Predecesor:
Iliaș Alexandru
 
Domn al Moldovei

16681672
Succesor:
Ștefan Petriceicu
Predecesor:
Antonie Ruset
 
Domn al Moldovei

16781684
Succesor:
Ștefan Petriceicu
Predecesor:
Grigore I Ghica
 
Domn al Țării Românești

16741678
Succesor:
Șerban Cantacuzino