Soroca

oraș din Republica Moldova
Pentru alte sensuri, vedeți Soroca (dezambiguizare).
Soroca
—  oraș și Municipiu  —

Stemă
Stemă
Soroca se află în Moldova
Soroca
Soroca
Soroca (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 48°09′21″N 28°17′51″E ({{PAGENAME}}) / 48.15583°N 28.29750°E

Țară Republica Moldova
Regiune de dezvoltareNord
RaionSoroca
Atestare12 iulie 1499
Promovat oraș1812

Guvernare
 - PrimarLilia Pilipețchi[*] (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, )

Suprafață
 - Total11,88 km²
Altitudine45 m.d.m.

Populație (2014)
 - Total22.196 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-3001
Prefix telefonic+373 (0) 230

Localități înfrățite
 - FlămânziRomânia
 - FerraraItalia
 - IampolUcraina
 - DolhascaRomânia
 - BuzăuRomânia
 - SuceavaRomânia
 - BreanskRusia
 - HotinUcraina
 - BaltaUcraina
 - RēzekneLetonia
 - FălticeniRomânia
Ziua orașului28 august

Prezență online
Primăria Soroca
GeoNames Modificați la Wikidata

Soroca este un oraș cu statut de municipiu din nord-estul Republicii Moldova, situat pe malul drept al râului Nistru, la frontieră cu Ucraina. Este centrul administrativ al raionului omonim.

Cu peste 37 de mii locuitori (2016), Soroca este al optulea oraș ca mărime din Moldova, dar și al doilea ca mărime și ca importanță din Regiunea de Nord (fiind surclasat doar de Bălți). La Soroca funcționează un muzeu de istorie și etnografie care include și Cetatea Sorocii, ridicată în piatră de Ștefan cel Mare în 1499 și renovată în forma actuală de Petru Rareș.

Geografie

modificare

Conform datelor Biroului Național de Statistică, suprafața orașului constituie 191,97 ha, dintre care, teren în proprietatea statului – 135,08 ha, teren în proprietatea autorității publice locale – 585,59 ha, teren în proprietatea privată – 551,3 ha, terenurile fondului silvic - 105,3 ha, terenuri destinate industriei, transporturilor și altor destinații – 157,38 ha și teren arabil 56,42 ha. Pentru înregistrarea fenomenelor hidrometeorologice la Soroca funcționează o stație specializată fondată în 1890.[2]

Natura adiacentă

Relief și geologie

modificare

Numărul zilelor cu polei variază între 10-13 zile, uneori poate ajunge și la 18 zile. Chiciura este mai frecventă în lunile decembrie și ianuarie, în media 9-10 zile/lună.[3]. Amplasarea orașului pe un relief depresionar, favorizează stagnarea aerului rece. Cele mai mici temperaturi au fost înregistrate în 1963 și 1996, termometrele indicând -34,9 °C și, respectiv, -30,0 °C.[4]

Hidrografie

modificare
 
Râpa lui Bechir

Pe teritoriul orașului Soroca este amplasată fântâna arteziană de apă minerală curativă nr. 2-R, cu o adâncime de 150 m și debitul 148 mc/diurn. În oraș sursa principală de suprafață de aprovizionare cu apă este râul Nistru, cursul căruia mărginește orașul pe o lungime circa de 17 km.

Floră și faună

modificare

La intrarea în oraș dinspre sud se află râpa lui Bechir, o arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[5] Râpa reprezintă un defileu săpat de un curs de apă. Versanții sunt abrupți, calcaroși, parțial împăduriți. Pe versantul stâng, la o înălțime de 12–14 m a fost săpată o peșteră monahală.

În hotarele administrative ale orașului parcuri ocupă circa 7 ha, scuaruri – 3 ha, zona de agrement – 4 ha. În anii 2000-2001, suprafața spațiilor verzi s-a extins cu 2,5 ha, s-a construit parcul ce poartă numele lui Ion și Doinei Aldea-Teodorovici, de lângă Palatul de Cultură. În Parcul „Mihai Eminescu” s-a inaugurat „Aleea îndrăgostiților”, un complex alcătuit din bănci, un pod, un pom – executate din fier forjat și lemn și o terasă.[6]

În zona de luncă, la marginea cursurilor de apă, din Soroca a fost identificat limaxul Deroceras agreste, o specie mezofilă.[7]

Istoria apartenenței statale  
  Republica Moldova 1991–
  URSS 1944–1991
  România 1941–1944
  URSS 1940–1941
  România 1918–1940
  Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
  Republica Rusă 1917
  Imperiul Rus 1812–1917
  Moldova 1499–1812

Cele mai vechi mărturii a existenței oamenilor pe aceste meleaguri, precum uneltele de cremene, datează din paleolitic (sec. XL-XII î.Hr.). În anii 5000-4000 î.Hr. au existat 2 așezări omenești, pe vetrele lor fiind identificate urme de locuințe, așchii și unelte de cremene, din oase de animale și oale din lut. Alte 4 sate au apărut aici în anii 3500-3000 î.Hr., pe vetrele cărora au fost descoperite urme de case arse, vase de argilă și alte obiecte casnice din eneolitic. De asemenea, au fost descoperite urmele unei locuințe din epoca bronzului (anii 1400-1300 î.Hr.). În epoca dacică târzie (perioada Carpilor, sec. II-IV, pe teritoriul orașului s-au dezvoltat două localități, pe vatra cărora au fost găsite urme de locuințe, cuptoare ș.a. În 376 d.Hr. aceste așezări au fost distruse de huni.[8]

În perioada migrațiilor, sec. VI-IX d.Hr., au apărut 3 sate, fapt confirmat de urmele de bordeie, vase de argilă date din anii 500-700 d.Hr. Ulterior sunt atestați aici bolohovenii, o populație de obârșie parțial slavă (tiverții) și parțial romanică (valahi), aliată a cnezatului Galiției-Volîniei. După întemeierea Țării Moldovei, pe locul cetății a existat, în vecinătatea așezării civile, o fortificație inițial din lemn, atestată în sec. XV și menită să apere vadul Nistrului de năvălirile tătarilor.[8]

 
Cetatea Sorocii

Prima mențiune documentară certă a numelui Soroca, cu referire la cetate, se consideră menționarea în Tratatul de pace dintre Moldova și Polonia din 12 iulie 1499 a boierului „Coste, pârcălab de Soroca“:[9]

„În numele lui Dumnezeu, Amin. Noi Ioan Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, facem cunoscut și arătăm pe față prin această carte a noastră tuturor ..., de mult trecută, între noi și între prea luminatul prinț domnul Ian Olbraht, din mila lui Dumnezeu craiu al Poloniei, mare cneaz al Litvei, al Rusiei, Prusiei și al altor țări ..., au fost oarecare vrăjmășie și cunoscuta ceartă și luptă, acum domnia sa ... ne-a iertat toate batjocurile și pagubele și strâmbătățile, pe cari i le-am făcut domniei sale în trecut.

...

Noi Gheorghe arhiepiscopul Sucevei și al țării Moldovei, Vasilie episcop al episcopiei de Jos din târgul Romanului, Ioanichie episcop al episcopiei de Rădăuți, Ion Tăutul logofăt, Duma al Vlaicului pârcălab, Boldor vornic, Hârman pârcălab, Șteful pârcălab, Duma Brudur pârcălab, Toader și Negrilă starosti de Hotin, Eremia și Dragoșe pârcălabi de Neamț, Sandru pârcălab de Cetatea Nouă, Luca Arbore de Suceava, Ion Grumaz starosti de Cernăuți, Ivanco și Alexa pârcălabi de Orheiu, Coste pârcălab de Soroca, Cânău spătar, Isac visternic, Duma postelnic, Moghila ceașnic, Ion Frunteș stolnic, Petrica comis, boierii sfetnici ai țării Moldovei, împreună cu sus măritul Ioan Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei..., am făgăduit și făgăduim, pe credința noastră creștineasca, împreună cu sus numitul nostru domn, că vom ține și vom păstra, cu tărie și neschimbate toate lucrurile mai sus scrise din cuvânt în cuvânt față de prealuminăția sa, sus scrisul domn Ian Olbraht, din mila lui Dumnezeu, craiu al Poloniei și al altor țări .....

Hârlău, 12 iulie 1499”

Fiind situat la un vad al Nistrului, localitatea a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau Alciona sau Polihromia (uneori greșit transcris Olihonia), comercianții din Genova având aici o escală. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546. Petru Rareș scria către magistratul orașului Bistrița: "... fiindcă Statornicia ta, este mare nevoie de lucrătorii și meșterii tăi în vederea unei țitadele pre nume Soroca". Construcția actuală are o formă perfect rotundă cu 5 turnuri, având o distanță identică unul de altul. De obicei erau cazați numai ostașii în citadelă, dar pe timp de năvălire se adăpostea aici și populația locală. Iar cât de greu era a cuceri cetatea, scria Ion Neculce: "În al șeptele anu al domniei lui gătitu-s-au Cantemir-vodă cu oastea lui de-au mărsu să ie cetatea Sorocii, împreună cu Daltaban-pașe... și cu hatmanul Stețu a Ocrainii hanului și cu câteva mii de tătari. Ș-au stătut pen pregiurul cetățâi câteva săptămâni, de-u tot bătut-o cetatea, de-au făcut meterezuri și lagumuri. Ș-au dat năvăli pre tare, și n-au putut-o lua, și au perit multă oaste atunce când da năvăli turcii și moldoveni. Și nu era atâta oaste în cetate ca doo, trei sute de drăgani și căzaci, numai ei din cetate nemerie tot în om, iar cei de-fară nu pute să le strâce nemic. Și s-au întorsu înapoi la Ieși, fără nice o izbândă și cu multă pagubă de oaste".(Letopisețul Țării Moldovei, Chișinău, 1990, p. 322). Ion Neculce a scris și cum a trecut pe aici Petru cel Mare cu oastea, ca să se bată cu turcii la Stănilești, în 1711, și de situația de criză din țară, pentru care cronicarul-hatman, ruga pe Dimitrie Cantemir să mai aștepte cu războiul: ,,...au purcesu împăratul în gios, pre Nistru, până la Soroca. Ș-au agiunsu temeiul oștii sale, pedestrimea, adusă tocmai de la Riga degrabă, ostenită și flămândă. Și au trecut Nistru pre la Soroca și au lăsat acolo o samă ce era bolnavi și leșinați, iar cu cei ce era mai tare au venit dreptu preste câmpu la Prut, la Zagarance... Iar când au sosit împăratul la Soroca, au scris lui Dumitru Galenici să răpadă 4000 saci de pâine cu căruță din Chiov, să de oștii cei bolnave de la Soroca, și să răpadă o samă de căruță și aice în Iași, după dânsul, înțelegând că nu-i pâine în Moldova. Deci trimițând Galenici câteva tabere de căruță cu pâine după împăratul, o samă de căruță s-au poprit la Soroca, iar o samă au venit la Ieș mai târdziu, iar pre o tabără de căruțe au lovit-o tătarii la Bălțile Căinarului și i-au făcut mici fărâme, de n-au scăpat un omu". (Letopisețul Țării Moldovei, Chișinău, 1990, p. 385).

Începând cu domnia lui Ștefan cel Mare și timp de secole, Soroca a fost centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume – Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova.

 
Zemstva ținutului Soroca în perioada țaristă.

În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului țarist, și pe lingă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835, localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. 19, Soroca se dezvoltă pe planul economic și social, populația crește prin sosirea rușilor, ucrainenilor și evreilor, apar instituții de învățământ, medicale și administrative. La recensământul populației din 1902 au fost înregistrate 27.800 persoane, printre care 12.000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. La începutul secolului 20, principala îndeletnicire a locuitorilor era cojocăria, se dezvoltă industria tutunului, comerțul cuprinde 561 prăvălii, cârciumi ș.a.[10]

Edificii din perioada țaristă.
 
Harta județului Soroca

O nouă înflorire a orașului are loc în perioada interbelică, când Soroca devine un centru cultural din Basarabia, de asemenea, apar construcții noi, realizate în stilul modern, neoromânesc și neoclasic. De asemenea, se efectuează lucrări de amenajare publică. Se planifica construcția unui dig împotriva inundațiilor și ridicarea catedralei în Piața Unirii. Proiectul acestei catedrale a fost realizat, dar lucrările de construcție sunt stopate în 1944. Printre edificiile noi apărute la Soroca pot fi menționate clădirea gimnaziului pentru băieți „A.D. Xenopol” (după 1932), farmacia (1934) ș.a. Este cunoscut și un plan al orașului din perioada interbelică, anterior anului 1924, unde sunt indicate străzile și principalele clădiri.[11]. În 1932 o inundație puternică distruge partea de jos a așezării și mai multe sate, apa ajungând până la primul nivel de creneluri a citadelei. (Intre satele Vărăncău și Nimereuca, la cea mai îngustă strâmtoare pe Nistru, se formase un baraj din bucăți de gheață, ce a fost distrus când a ajuns la 15m înălțime). Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918) cu România, din pricina afluxului de refugiați care încercau să treacă Nistrul înot sau pe gheață, sub gloanțele grănicerilor, nu rareori cu femei și copii, pentru a scăpa de colectivizare, de marea foamete sovietică sau de prigoana NKVD-ului.

Edificii din perioada interbelică.
 
Orașul în 1985

În timpul celui de-Al doilea război mondial, orașul a suferit distrugeri și deportări de populație. Sovieticii deportează întîi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiați. Armata regimului Antonescu și germanii deportează apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954, răpind desigur toți moldovenii bănuiți că ar fi susținut în 1941-44 autoritățile române, dar și ruși sau ucraineni bănuiți că ar fi „antisovietici”, credincioși pravoslavnici sau evangheliști, uneori chiar oameni luați noaptea din case doar pentru completarea „normelor de arestări”[12]. Populația descrește și din cauza foametei din 1946-47, apoi se menține, și începe să crească mulțumită destalinizării (1956) care pune capăt nesiguranței și permite o oarecare dezvoltare economică. Populația venită din satele dimprejur, umple golurile demografice rămase din perioada precedentă.

Începând cu 1988, orașul Soroca trece, ca toată Uniunea sovietică, printr-o criză economico-socială acută. Odată cu adoptarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova din 12.XI.1998, Soroca obține statut de municipiu și devine, pentru cinci ani, capitala județului Soroca, apoi redevine centru raional.

Există mai multe legende referitoare la trecutul istoric al Sorocăi. De exemplu, se pretinde că pe acest loc, cu câteva secole înaintea erei noastre, se găsea colonia greacă „Olihonia” (în fapte, s-au găsit artefacte grecești atestând comerțul tyrgeților și sciților cu cetatea Tyras, dar nu urme de așezare). O altă legendă plasează aici orașul geților „Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu („Krak” este denumirea unui zeu al tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze, este „Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând „colorată” în grecește, dar aceste denumiri sunt tardive, din perioada bizantină).

Există o legendă mai veche, din perioada moldovenească medievală, despre „Barza albă a cetății Soroca”, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința.

Simboluri

modificare
 
Stema din perioada interbelică, reaprobată în 1999

Soroca deține stemă, drapel și imn.

La 21 august 1930 în Monitorul Oficial al României este publicat aprobarea stemei Sorocii cu următoare descrie: „Scut roșu despicat. În primul cartier o cetate crenelată de argint cu un turn central, cu poarta închisă și ferestrele negre. În cartierul al doilea un cap negru de tătar în profil spre dreapta, înfipt într-o lancie de argint. Simbolizează vechea cetate Soroca și veșnicele lupte împotriva Tătarilor. Scutul timbrat cu o coroană murală, de argint, cu cinci turnuri”.[13]

În 1999 a fost readoptată stema interbelică,[14] deși este anacronică, încălcă esteticul, morala creștină și umanistă în general. Prezența în stemă a unui cap de om străpuns de suliță, încalcă normele religioase și morale.[15]

Astfel, problema simbolurilor oficiale ale orașului Soroca nu este rezolvată până în prezent.[15]

Descrierea drapelului adoptat în 1999: „Pe un fon alb-albastru în centru e imprimată stema orașului Soroca. În partea de jos – valurile Nistrului în culori alb și albastru închis”.[16]

Demografie

modificare

Dinamica populației

modificare

Populația orașului Soroca în 1989 era de 42297 locuitori, în 2004 au fost înregistrate 28417 persoane, astfel populația s-a redus cu 27% în 15 ani. Populația economic activă constituie 25,5 mii oameni, adică 65 la sută față de populația totală. Ponderea cea mai mare o are populația ocupată în sfera comerțului și alimentației publice. Astfel din populația economic activă 29,5 % lucrează în sfera comerțului și alimentației publice, industriei-14,7%, iar 17,6% - în sfera neproductivă. Soroca - evoluția demografică


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Structura etnică și confesională

modificare


 

Componența etnică a orașului Soroca

     Moldoveni (82,65%)

     Ucraineni (6,53%)

     Ruși (5,34%)

     Rromi (3,16%)

     Nedeclarat (1,57%)

     Alte etnii (0,72%)

Conform recensământului populației din 2014 [17] populația orașului Soroca se ridică la 22.196 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2004, când se înregistraseră 28.362 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt moldoveni (82,65%). Principalele minorități sunt cele de ucraineni (6,53%), ruși (5,34%) și rromi (3,16%). Pentru 1,57% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Structura lingvistică

modificare
 
Nuntă la Soroca (1980)
Naționalitatea Nr. total Limba vorbită de obicei (% din numărul total al naționalităților)
limba română limba rusă limba
ucraineană
limba
bulgară
limba
găgăuză
Altă limbă Nedeclarată
Moldoveni / Români 21,916 93,79 5,80 4,38 0,009 0,0 0,24 0,0
Ucraineni 2.435 10,43 79,01 10,47 0,0 0,0 0,08 0,0
Ruși 2.190 6,48 93,47 0,0 0,0 0,0 0,04 0,0
Bulgari 30 20,0 76,66 0,0 0,0 3,33 0,0 0,0
Găgăuzi 27 29,62 59,25 0,0 7,40 3,70 0,0 0,0
Alte naționalități 1761 2,55 12,37 0,0 0,0 0,0 85,06 0,0
Nedeclarată 3 0,0 66,66 0,0 0,0 0,0 0,0 33,33

Structura lingvistică de Soroca în anul 2014[18]:

Limba Numărul de vorbitori Procent
limba română 17.344 78.14%
limba rusă 3617 16.29%
limba romani 577 2.59%
limba ucraineană 102 0.45%
limba găgăuză 5 0.02%
Altă limbă 26 0.11%
Bilingvi 525 2.36%
Numărul total 22.196 100%
Edificii religioase

Economie

modificare

Pe teritoriul orașului activează peste 2.000 agenți economici, cea mai mare pondere ca număr o constituie întreprinderile individuale și deținătorii de patentă. Sectorul industrial al orașului este reprezentat de 20 agenți economici mari.

Principalele întreprinderi industriale sunt concentrate în industria ușoară, de prelucrare și constructoare de mașini. În industria alimentară pot fi evidențiate domeniile de prelucrare a fructelor și legumelor, laptelui, produselor din carne și a tutunului. Sectorul industrial deține circa 15% din beneficiul total al economiei orașului și asigură o pondere considerabilă în veniturile bugetare. „Dana” S.A. este o fabrică de confecții, din volumul total de producere mai puțin de 30% se realizează pe teritoriul republicii, restul este exportat în SUA, Canada, Marea Britanie, România, Italia și Germania. „Noul Stil” S.A. este o întreprindere de tricotaje. Capacitatea de producție este de 1300 mii unități tricotate, 250 mii unități din stofă. „Fabrica de brânzeturi” S.A. este specializată în producerea brânzeturilor cu cheag tare și a untului, având o capacitate de prelucrare a 100 tone de lapte pe zi, care este colectat din tot nordul republicii unde sunt instalate 28 de frigidere. „Alfa-Nistru” S.A. produce sucuri și conserve din legume și fructe. Un loc deosebit îl ocupă producerea sucului concentrat și în tetrapac. Întreprinderea prelucrează circa 100 mii tone de materie primă pe an. Peste 80% din producție este exportată în Federația Rusă, precum și în alte state ca Belarus, Germania, Austria, Canada, etc. Cifra de afacere este de 66 mln. lei și s-a majorat față de anul 2000 cu 30%. Peste 60% din angajații întreprinderii au studii superioare.

 
Centrul de plasament „Azimut”

Domeniul prestări servicii în orașul Soroca este reprezentat prin 1348 întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv după forma juridică de organizare: societăți cu răspundere limitată – 358, dintre care prezintă dări de seamă 172, întreprinderi individuale – 990, prezintă dări de seamă 214. Concomitent mai activează în bază de patent 540 persoane,. Industria turistică a orașului este reprezentată prin: locuri pitorești din lunca Nistrului, 400 monumente istorice vechi de valoare națională din oraș și din raion, amplasarea geografică a orașului Soroca oferă posibilități de antrenament pentru sportivi și de organizare a competițiilor sportive (deltaplanorism, canotaj). În oraș activează o singură pensiune turistic, capacitatea lui fiind de 250 locuri, și 2 hoteluri cu o capacitate de 50 locuri. La momentul actual funcționează 6 filiale ale băncilor comerciale pe acțiuni: „Moldova Agroindbank”, „Banca Socială”, „Banca de Economii”, „Moldindconbank”, „Victoriabank” și „Petrolbank”. La sfârșitul anului 2001 în oraș a fost deschisă reprezentanța companiei financiare internaționale „Micro Entreprise Credit (MEC)”, specializată în creditarea businessului mic. Servicii de asigurare a riscurilor apărute în procesul activității agenților economici sunt acordate de către societățile de asigurări „QBE ASITO” și „PROTECT IMPEX”.

 
Hotelul „Central”

În oraș activează 300 magazine (aici se includ magazine alimentare, de produse casnice, îmbrăcăminte s.a). Peste 10 restaurante („La cetatea veche”, „Primavara”, „Soroca”, „Tinerețe”, „Golden River”, „Briz”, „Amour”, „Arisa”, „Hotel & restaurant central”, „Nistru” s.a.), 80 cafenele-baruri, 6 benzinării, 13 farmacii și 5 piețe.

Agricultură

modificare

Orașul Soroca nu dispune de terenuri ce ar putea furniza produse agricole în cantități mari, și deci această ramură economică este slab dezvoltată. În 1998 a fost fondat Centrul de Cercetări Științifice „AMG-Magroselect” SRL - companie cu un ciclu complet de pregătire a semințelor: de la cultivarea materialului semincer pe terenurile de hibridizare până la prelucrarea lor al propria fabrică bine echipată. „AMG-Magroselect” SRL este una din puținele instituții private care din Moldova care se ocupă cu selecția semințelor. Compania este specializată în selecția și cultivarea semințelor hibrizilor de floarea soarelui înalt productive. Producția este exportată în Rusia, Ucraina, Belarus și Kazakhstan.[19]

Infrastructură

modificare
 
Str. Independenței

Serviciile comunale sunt prestate de 5 întreprinderi.

Sursa principală de aprovizionare cu apă potabilă reprezintă râul Nistru prin intermediul apeductului Soroca-Bălți cu capacitatea de 90 mii m3/zi și 10 fântâni arteziene cu capacitatea de 9,6 mii m3/zi. Fântânile arteziene sunt folosite în cazul avarierii sau reparației apeductului. Lungimea totală a rețelei de apeduct în Soroca este de 61,3 km, a rețelei de canalizare de 53,4 km. Suprafața totală a locuințelor ce se află în bilanțul DGLC este de 230, 2 mii m2. Rămâne a fi o problemă stringentă evacuările de ape uzate fără epurare formate în Soroca. Apele evacuate de la stațiile de pompare, în volum de 1020 m3/zi, au un conținut înalt de poluanți deversați în fluviul Nistru.[20] În 2006 consilierii locali au decis să construiască în apropierea satului Egoreni o nouă stație de epurare cu sprijin financiar extern, însă din cauza disputelor politice proiect a fost stopat. Elena Bondarenco, pe atunci deputat parlamentar, susținea că tehnologia de epurare „ar putea afecta flora și fauna locală” și se opunea inițiativei.[21][22]

Din anul 2001 au început lucrările de gazificare a orașului. Locuitorii orașului sunt asigurați cu servicii de telecomunicații calitative și diversificate, din anul 1997 până în anul 2002 numărul aparatelor telefonice a crescut de 1,75 ori, inclusiv pentru populație – de 1,9 ori, pentru ceilalți beneficiari – de 1,1 ori. În prezent la o mie de locuitori revin 221 aparate telefonice. În oraș sunt 266 străzi, 5 stradele și 4 fundacuri. Lungimea totală a străzilor este 79,9 km cu o suprafață de drumuri și străzi – 113,6 ha, circa 54,9 km (68,7) din drumuri sunt au acoperire rigidă (asfalt, beton).[23]

Administrație și politică

modificare
 
Centrul cultural
 
Muzeul de istorie și etnografie

Primarul orașului Soroca este Lilia Pilipețchi (PSRM), realeasă în noiembrie 2023.[1]

Componența Consiliului local Soroca (27 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[24] este următoarea:[a]

  Partid Consilieri Componență
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 17                                  
  Partidul Acțiune și Solidaritate 7                                  
  Partidul Liberal Democrat din Moldova 1                                  
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1                                  
  Candidat independent VICTOR SPINEI 1                                  

Cartiere

modificare
Caracteristica cartierelor
Nr. Cartier Populația, mii loc. Suprafața, km2
1 Centru 4,65 0,25
2 Soroca Nouă 12,05 0,16
3 Bujerăuca Nouă 4,49 0,21
4 Hidroinpex 4,27 0,17
5 Dealul Romilor 3,43 0,07
6 Colegiul Agricol 2,87 0,14
7 Bujerăuca 2,64 0,19
8 Dealul Sorocii 2,62 0,11

Transport

modificare

Transportul urban este organizat pe 6 rute cu o lungime totală de 62 km. Unica sursă de transport de la și la Soroca este transportul auto.

Educație

modificare
 
Picturi ale unor copii pe terasamentul din apropierea cetății

În oraș funcționează 10 instituții preșcolare, inclusiv una privată, cu un număr de 1040 copii, 2 gimnazii, 2 școli medii, 3 licee publice și unul privat, 2 școli serale. În oraș sunt 2 școli profesionale în care își fac studiile 403 studenți. Pe lângă aceasta în oraș activează trei colegii.

În 2011, la Soroca și-a deschis ușile filiala Universității Cooperatist Comercială din Chișinău, secția fără frecvență. În primul an au fost înscriși 59 de studenți, în 2012 erau deja 130 de studenți. Filială oferă cursuri de contabilitate, business și administrare, finanțe și drept economic.[26]

Sănătate

modificare

Sistemul ocrotirii sănătății în oraș este asigurat de 296 medici și 422 personal medical mediu. La 1000 locuitori revin 7,6 medici și 10,8 asistenți medicali. Din cei 422 asistenți medicali 92 au categorie superioară, 90 – categoria I, 16 – categoria II. Potrivit reformei ocrotirii sănătății, în oraș a fost introdusă funcția medicilor de familie. În prezent activează 41 medici de familie, inclusiv 7 cu categorie superioară și 90 asistenți medicali, inclusiv 53 cu categorie superioară. Se dezvoltă serviciile medicale private. În prezent activează 13 farmacii particulare. Acest fapt dă posibilitatea acoperirii cu servicii farmaceutice a întregii populații din oraș. Servicii calitative oferă populației și cele 5 cabinete stomatologice.

Cultură

modificare
 
Aleea Clasicilor din Soroca
 
Lumânarea recunoștinței” se află în apropierea Sorocăi.

În oraș activează 11 instituții de cultură, inclusiv Palatul județean de cultură, 7 biblioteci, 2 instituții de învățământ artistic cu un număr de 347 elevi, 1 muzeu, 1 Colegiu Republican de creație populară și 1 teatru. În instituțiile de cultură sunt angajați 91 specialiști. Din ei cu studii superioare – 45, 29 – cu studii medii-speciale, 16 – cu studii medii.

Directorul Teatrului „Veniamin Apostol” este Petre Popa(poet). Studioul „Cortina” din care fac parte elevi din instituții de învățământ a participat la festivalul internațional la România, la Botoșani. A devenit prietenul Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani.

În oraș activează 7 colective artistice de amatori cu un număr de 150 participanți. Formația de dans „Nistrenii” a participat la un număr impunător de festivaluri internaționale în România, Marea Britanie, Grecia, Ucraina, etc. În oraș din 1989 se organizează Festivalul „Fanfara argintie”, la care participă zeci de orchestre de fanfară. Sunt situate pe teritoriul orașului 63 de monumente istorico-culturale de valoare locală și națională. Fondul de carte al Bibliotecii județene cuprinde 205.079 lucrări.

Cel mai semnificativ monument istoric din oraș este desigur „Cetatea Soroca”, care împreună cu Muzeul de istorie și etnografie formează un ansamblu istoric și cultural unic în Republica Moldova.

În oraș funcționează 20 terenuri de sport, de baschet și volei, 10 săli de sport, 1 stadion orășenesc cu 1500 locuri, 1 școală de sport.

Relații externe

modificare
 
Afiș informațional referitor la bazinul Nistrului.

În 2012, la Buzău, primarii Constantin Boșcodeală și Elena Bodnarenco, au semnat un acord de înfrățire pe o durată de 5 ani. Acordul de înfrățire vizează colaborare în plan economic, schimburi de experiență între angajații primăriilor Buzău și Soroca, vizite reciproce între elevi și cadre didactice, organizarea în comun a unor simpozioane, expoziții de artă sau serbări folclorice.[27][28]

Orașe înfrățite

modificare

Personalități

modificare
 
Nicolae Șoltuz, primar de Soroca.
 
Hieronim Przepiliński, militar polonez.
 
Kira Muratova, regizoare și scenaristă ucraineană.

Născuți în Soroca

modificare

Cetățeni de onoare

modificare
  • Dumitru Andrieș, pedagog-veteran, cavaler al ordinului „Meritul Civic”
  • Anastasia Cojuhari, manager al Centrului pentru reabilitarea copiilor cu dizabilități „Icar”
  • Lucia Mihailov, manager al Liceului Teoretic „Alexandr Pușkin”, deținător al titlului „Eminent al învățământului din RSSM”
  • Agnesa Joian, pedagog-veteran, deținător al titlului „Învățător emerit al RSSM”
  • Anatolie Caldare, director al S.A. „Hidroinpex”
  • Claudia Andon, medic ginecolog
  • Alexandru Cucereavâi, medic terapeut
  • Maria Danileico, medic chirurg
  • Mihail Popovschi, actualmente consilier orășenesc
  • Sofia Imber, jurnalistă venezueleană[30]
  • Nicolae Bulat, istoric moldovean[31]

Galerie de imagini

modificare
Cetatea Soroca
Biserica „Sf. Dumitru” (1814-27), monument ocrotit de stat.
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” (1840-42), monument ocrotit de stat.
Biserica „Sf. Stratulat” (1914-16), monument ocrotit de stat.
Vila lui Alexandr Aleinicov, monument ocrotit de stat.
Cinematograful sovietic „Dacia”.
Lumânarea recunoștinței
Monumente și memoriale
Alte locuri

Note explicative

modificare
  1. ^ La 6 martie 2024 a fost admisă cererea de demisie a unui consilier al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM); întrucât lista candidaților supleanți a PSRM s-a epuizat, a fost restabilit șirul descrescător în condițiile art. 172 alin. (9) din Codul electoral, iar după restabilirea acestuia, cea mai mare valoare numerică i-a revenit listei de candidați din partea Partidului „Acțiune și Solidaritate”[25] (care obținuse inițial șase mandate[24]).
  1. ^ a b „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Soroca”. Comisia Electorală Centrală. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Istoria serviciului hidrometeorologic de stat. Mediul ambiant, NR. 5 (41), 2008, pp. 6-7.
  3. ^ Boian, Ilie. Depunerile de gheață în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 1 (37), 2008, pp. 40-43
  4. ^ Boian, Ilie. Riscul valurilor de frig și singularităților termice negative în Republica Moldova. Mediul ambiant, NR. 5(47), 2009, pp. -44.
  5. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Mitrofan, Tatiana. Aleea îndrăgostiților – o nouă destinație pentru cuplurile din Soroca Arhivat în , la Wayback Machine.. Observatorul de Nord, 10 iunie 2012.
  7. ^ Viorica Coadă. Contribuții la cunoașterea biologiei și ecologiei limacidelor (Mollusca-Gastropoda) din Moldova. Mediu ambiant, NR. 1 (31), 2007, pp. 22-24.
  8. ^ a b Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  9. ^ Bogdan, Ioan (). Documentele lui Ștefan cel Mare. Volumul II (Hrisoave și cărți domnești 1493-1503). București: Atelierele grafice Socec. pp. 434–435. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabaiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  11. ^ Șlapac, Mariana. Urbanismul Basarabiei în anii 1918-1940. Moldova urbană, №4, 2005, pp. 19-20.
  12. ^ Nikolai Bugai, Депортация народов из Украины, Белоруссии и Молдавии : Лагеря, принудительный труд и депортация (deportarea popoarelor din Ucraina, Bielorusia și Moldova: lagăre, muncă silnică și deportare), Dittmar Dahlmann et Gerhard Hirschfeld - Essen, Germania, 1999, P. 567-581.
  13. ^ Dogaru, Maria (). Din heraldica României. București: Jif. p. 156. ISBN 973-96368-5-3. 
  14. ^ Silviu Andrieș-Tabac - Stema, simbolul libertății orașelor. Moldova urbană, №3, 2005, pp. 13.
  15. ^ a b Șterbate, Vadim (). „Stema actuală a municipiului Soroca: A FI SAU A NU FI?”. Observatorul de Nord. Accesat în . 
  16. ^ Primăriei nr. 1/3 din 20 ianuarie 1999
  17. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  18. ^ Spoken language in Moldova 2014, pop-stat.mashke.org 
  19. ^ Site-ul oficial al ООО ТД «Юг-Агрохим».
  20. ^ Cronica apelor. Revista Apelor, nr. 13, 2011, pp. 8-12
  21. ^ Tatiana Zabulica. Stația de epurare de la Soroca: Au apărut banii, dar a dispărut înțelegerea. Timpul, 9 iunie 2010.
  22. ^ Catană, Svetlana. Autoritățile din Soroca vor să construiască o stație de epurare ecologică, dar un parlamentar comunist se opune inițiativei Arhivat în , la Wayback Machine.. Publika TV, 27 mai 2010.
  23. ^ Lucia Spoială et al. Resursele naturale și mediul în Republica Moldova. Chișinău, Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, 2012. -107 p.
  24. ^ a b „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală municipală Soroca”. Comisia Electorală Centrală. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „HOTĂRÂRE cu privire la atribuirea unui mandat de consilier în Consiliul municipal Soroca”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  26. ^ Careul solemn la filiala Universității Cooperatist-Comercială din Soroca Arhivat în , la Wayback Machine.. Sor TV, 10 septembrie 2012.
  27. ^ Zabulica, Tatiana. Pe urmele evenimentului de la Buzău[nefuncțională]. Observatorul de Nord, 30 aprilie 2012.
  28. ^ „Moment așteptat de 19 ani: Buzău și Soroca, orașe înfrățite”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Radio Chișinău (). „Maluri de Prut: La 630 de ani de la prima atestare documentară, Suceava se înfrățește cu Soroca. Două orașe-cetăți cu legături istorice profunde”. Radio Chișinău. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Mitrofan, Tatiana. Orașul Soroca are încă 9 cetățeni de onoare Arhivat în , la Wayback Machine.. Observatorul de Nord, 14 august 2011
  31. ^ . www.primsoroca.md https://www.primsoroca.md/ro/cetateni-de-onoare. Accesat în .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie

modificare

  Materiale media legate de Soroca la Wikimedia Commons

  • Ioniță Veaceslav : Ghidul orașelor din Republica Moldova/ Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi. - Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • Soroki/Soroca (376-380 pp.) – Miriam Weiner's Routes to Roots Foundation
Bibliografie suplimentară
  • Figuri sorocene, Paul Vataman, Editura Știința, 1993

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare