Emmanuil Vainștein
| Emmanuil Vainștein | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1917  Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (49 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS[1] |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | fizician chimist |
| Limbi vorbite | limba rusă[2] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*] |
| Organizație | Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*] |
| Premii | Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Insigna de Onoare |
Modifică date / text  | |
Emmanuil Vainștein (altă variantă de nume Weinstein; în rusă Эммануил Вайнштейн; n. 1917, Basarabia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean, fizician, chimist și doctor în științe chimice sovietic.
Biografie
modificareS-a născut în orașul Soroca din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). În 1930 a fost admis la filiala din Rostov a Institutului Industrial din Novocerkassk, apoi s-a transferat la Institutul Politehnic din Leningrad, pe la care l-a absolvit în 1938 cu licența în fizică experimentală.
În anii 1938-1939 a lucrat la Institutul de Tehnologie Chimică din Leningrad. Iar în 1939-1942 a fost student postuniversitar la laboratorul de biogeochimie al Academiei de Științe a URSS. În martie 1942, la Universitatea de Stat din Kazan, și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Studiul spectroscopic cu raze X al îndoirii unor cristale”; ulterior, a fost angajat drept șef al laboratorului spectral de raze X.[3]
În 1946 devine membru al proiectului atomic sovietic. În 1954-1960 a fost șeful laboratorului de metode spectrale de analiză pe care l-a creat. În 1959 și-a susținut disertația de doctorat pe tema „Cercetări în domeniul analizei spectrale cu raze X”.
În 1960 s-a transferat la Novosibirsk la Institutul de Chimie Anorganică al Filialei Siberiene a Academiei de Științe a URSS, unde a creat același laborator, a participat activ la crearea Centrului Științific al Academiei de Științe din Novosibirsk.
În 1964 s-a întors la Moscova la Institutul de Geochimie și Chimie analitică, unde a lucrat până la moartea sa în 1966.
Lucrări științifice majore au inclus domeniul metodelor spectrale și de raze X pentru studiul mediilor condensate și dezvoltarea teoriei legăturii chimice în chimia cristalelor, geochimia și chimia elementelor rare. A condus lucrările pentru îmbunătățirea și crearea de noi echipamente spectrale cu raze X. Este autor a aproximativ 250 de lucrări științifice, inclusiv 4 monografii.
Pentru participarea la proiectul atomic, i s-au acordat două ordine Drapelul Roșu al Muncii (1951, 1953) și Ordinul Insigna de Onoare (1954).
A fost laureat al Premiului prezidiului Academiei de Științe a URSS în 1955 „pentru implementarea cu succes a activității de cercetare și crearea de noi echipamente (spectrografii cu raze X), precum și introducerea cu succes a realizărilor științifice în industrie”.[4]
S-a sinucis la 28 iulie 1966.
Referințe
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ ru Эммануил Вайнштейн с женой в эвакуационных списках (1942) Yad Vashem
- ^ ru Вайнштейн Эммануил Ефимович Geokhi
Legături externe
modificare- ru Вайнштейн Эммануил Ефимович[nefuncțională] Library.Ruslan
- ru Развитие Геохимических Исследований В ГEOХИ Ран В 1947-2017 Гг. (Геохимический Отдел)
- ru http://uni-persona.srcc.msu.ru/site/authors/vernadsky/1941.htm
- Revista de chimie analitică, volumul 21. Editura Academiei de Științe a URSS, 1966 (necrolog)