Emmanuil Vainștein

evreu basarabean, fizician, chimist și doctor în științe chimice sovietic
Emmanuil Vainștein
Date personale
Născut1917 Modificați la Wikidata
Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (49 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
chimist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Politehnică de Stat Petru cel Mare din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieInstitutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steagul Roșu al Muncii
Ordinul Insigna de Onoare  Modificați la Wikidata

Emmanuil Vainștein (altă variantă de nume Weinstein; în rusă Эммануил Вайнштейн; n. 1917, Basarabia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean, fizician, chimist și doctor în științe chimice sovietic.

Biografie

modificare

S-a născut în orașul Soroca din același ținut, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). În 1930 a fost admis la filiala din Rostov a Institutului Industrial din Novocerkassk, apoi s-a transferat la Institutul Politehnic din Leningrad, pe la care l-a absolvit în 1938 cu licența în fizică experimentală.

În anii 1938-1939 a lucrat la Institutul de Tehnologie Chimică din Leningrad. Iar în 1939-1942 a fost student postuniversitar la laboratorul de biogeochimie al Academiei de Științe a URSS. În martie 1942, la Universitatea de Stat din Kazan, și-a susținut teza de doctorat cu titlul „Studiul spectroscopic cu raze X al îndoirii unor cristale”; ulterior, a fost angajat drept șef al laboratorului spectral de raze X.[3]

În 1946 devine membru al proiectului atomic sovietic. În 1954-1960 a fost șeful laboratorului de metode spectrale de analiză pe care l-a creat. În 1959 și-a susținut disertația de doctorat pe tema „Cercetări în domeniul analizei spectrale cu raze X”.

În 1960 s-a transferat la Novosibirsk la Institutul de Chimie Anorganică al Filialei Siberiene a Academiei de Științe a URSS, unde a creat același laborator, a participat activ la crearea Centrului Științific al Academiei de Științe din Novosibirsk.

În 1964 s-a întors la Moscova la Institutul de Geochimie și Chimie analitică, unde a lucrat până la moartea sa în 1966.

Lucrări științifice majore au inclus domeniul metodelor spectrale și de raze X pentru studiul mediilor condensate și dezvoltarea teoriei legăturii chimice în chimia cristalelor, geochimia și chimia elementelor rare. A condus lucrările pentru îmbunătățirea și crearea de noi echipamente spectrale cu raze X. Este autor a aproximativ 250 de lucrări științifice, inclusiv 4 monografii.

Pentru participarea la proiectul atomic, i s-au acordat două ordine Drapelul Roșu al Muncii (1951, 1953) și Ordinul Insigna de Onoare (1954).

A fost laureat al Premiului prezidiului Academiei de Științe a URSS în 1955 „pentru implementarea cu succes a activității de cercetare și crearea de noi echipamente (spectrografii cu raze X), precum și introducerea cu succes a realizărilor științifice în industrie”.[4]

S-a sinucis la 28 iulie 1966.

Referințe

modificare

Legături externe

modificare