Io (titlu domnesc)
Io (în originalul slavon Ιω sau IωNЬ) este un titlu domnesc, purtat de domnitorii români din Moldova și Țara Românească în Evul Mediu. Cea mai veche consemnare a acestei particule în Moldova datează din 1392, când Roman I se intitulează într-un act al său „marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la mare”. În cazul Țării Românești este vorba despre piatra funerară de pe mormântul lui Nicolae Alexandru de la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung: „În luna noiembrie 16 zile, a răposat marele și singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voievod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873, indictionul 3. Veșnica lui pomenire”. Unii istorici afirmă că numele „Ivanko”, alăturat celui domnesc provine tot din „Io”, prin interpretarea greșită a acestuia[1].
Semnificația titlului
modificareOriginea particulei Io în titlul domnesc a rămas un subiect de dispută între istorici. Principalele teorii sunt:
Vezi și
modificareReferințe
modificareBibliografie
modificare- Constantin Kogălniceanu, Basarab I zis Negru Vodă, Ed. Minerva, București, 1908.