Hârlău

oraș din județul Iași, România

Hârlău este un oraș în județul Iași, Moldova, România, format din localitatea componentă Hârlău (reședința), și din satul Pârcovaci.

Hârlău
—  oraș  —

Stemă
Stemă
Hârlău se află în România
Hârlău
Hârlău
Hârlău (România)
Poziția geografică
Hârlău se află în Județul Iași
Hârlău
Hârlău
Hârlău (Județul Iași)
Localizarea orașului pe harta județului Iași
Coordonate: 47°25′40″N 26°54′41″E ({{PAGENAME}}) / 47.42778°N 26.91139°E

Țară România
Județ Iași


ReședințăHârlău[*]
ComponențăHârlău[*], Pârcovaci

Guvernare
 - primar al orașului Hârlău[*]Gheorghiță Curcă[*][1] ( PSD, )

Suprafață
 - Total40,36 km²

Populație (2021)
 - Total10.349 locuitori
 - Densitate298 loc./km²

Fus orarUTC+2
Cod poștal705100

Localități înfrățite
 - CimișliaRepublica Moldova
 - SângereiRepublica Moldova

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Așezare modificare

Orașul se află în nord-vestul județului Iași, pe malul Bahluiului.

Istorie modificare

Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din Roman. Ei au fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile Bojica, Siliștea, Munteni, Burdujani și Bahluiul, populația totală fiind de 4196 de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți cu 133 de elevi și o școală de fete cu 95 de eleve.[2] Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca reședință a plășii Hârlău din același județ, având 4352 de locuitori.[3]

În 1950, a fost retrogradat la rang de comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut la județul Iași.[4][5]

Demografie modificare



 

Componența etnică a orașului Hârlău

     Români (76,66%)

     Romi (8,49%)

     Alte etnii (0,04%)

     Necunoscută (14,8%)



 

Componența confesională a orașului Hârlău

     Ortodocși (82,88%)

     Penticostali (1,12%)

     Alte religii (0,8%)

     Necunoscută (15,2%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Hârlău se ridică la 10.349 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.905 locuitori.[6] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,66%), cu o minoritate de romi (8,49%), iar pentru 14,8% nu se cunoaște apartenența etnică.[7] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,88%), cu o minoritate de penticostali (1,12%), iar pentru 15,2% nu se cunoaște apartenența confesională.[8]

Hârlău - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Economie modificare

 
Judecătoria din Hârlău

În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. La sud de oraș se află cunoscuta regiune viticolă Cotnari. La sud-vest și în zonele limitrofe ale orașului se află domeniile familiei Cavaler Lupu de Totoescu, familie de boieri ce-și are originile în secolul al XII-lea.[necesită citare] În anii pre-comuniști domeniile au fost preluate de către regimul comunist, iar conacul preluat de poliția secretă, Securitatea, după alungarea din postul de primar a lui Eugen Nicolae Totoescu, în 1956.

Politică și administrație modificare

Orașul Hârlău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Gheorghiță Curcă[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat6      
Partidul Național Liberal5      
Partidul PRO România2      
Partidul Mișcarea Populară2      
Partida Romilor „Pro Europa”2      

Transport modificare

Orașul este străbătut de șoseaua națională DN28B, care leagă Iașiul de Botoșani. La Hârlău, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ281A, care deservește comuna Deleni.[10] La Hârlău se află capătul de linie al căii ferate Podu Iloaiei-Hârlău, pe care circulă trenuri de călători cu destinația Iași.[11]

Educație modificare

În oraș funcționează două școli generale și două licee: Colegiul Național „Ștefan cel Mare" Hârlău și Liceul Tehnologic Hârlău.

Sănătate modificare

Asistența medicală este asigurată de un spital, „Spitalul Orășenesc Hârlău”, o policlinică și cabinete medicale de medicină de familie.

Monumente istorice modificare

 
Curtea Domnească din Hârlău, monument istoric

Monumente istorice de interes național modificare

Monumente de arheologie modificare

  • „Între Islazuri”, pe versantul nordic al dealului Miriște de la vest de satul Pârcovaci, sit ce cuprinde așezări din perioada Halstatt, secolele al VI-lea–al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al XI-lea–al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și din secolul al XVII-lea.

Monumente de arhitectură modificare

  • Spitalul vechi (1858);
  • Casa de cultură (începutul secolului al XIX-lea);
  • Casa Grigoriu (aceeași perioadă, aflată în strada Mihai Eminescu; începutul secolului al XIX-lea);
  • Paraclisul caselor Ghica (prima jumătate a secolului al XIX-lea);
  • Primăria orașului, denumită Casa Zoltman (începutul secolului al XIX-lea);
  • Casa parohială a bisericii „Sf. Dumitru”;
  • Școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea);
  • Biserica „Sfântul Nicolae” (1848);
  • Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea);
  • Casă, sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14.

Personalități modificare

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Lahovari, George Ioan (). „Hîrlău” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 711–713. 
  3. ^ „Orașul Hârlău în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  4. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  5. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  8. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  9. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  10. ^ Google Maps – Hârlău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  11. ^ „Mersul trenurilor relația Iași-Hârlău”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară modificare

  • "Un oraș medieval. Hârlău", Stela Cheptea, Editura Dosoftei, Iași, 2000, 291 p. - teză de doctorat
  • "Biserica „Sfântul Gheorghe” și Curtea Domnească Hârlău", Stela Cheptea, Editura Golia, Iași, 2004, 95 p.
  • Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități, Carol Iancu, Editura Universitații „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 399p.

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hârlău