Nicolae Țațomir

Nicolae Țațomir (n. 2 februarie 1914, Hârlău – 26 ianuarie 1996, Iași) a fost un jurist, scriitor și profesor universitar român.

Date biografice

Nicolae Țațomir s-a născut în Hârlău, părinții fiind Aurelia (n. Gheorghiu) și medicul Vasile Țațomir. A absolvit Liceul Național din Iași (1931), după care a urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași (1936). A fost decan al Facultății de Drept din Iași (1952-l972).

La îndemnul lui Topîrceanu debutează în 1933 în revista ieșeană Bloc. Debutul editorial a avut loc în 1936 cu micul volum de versuri Lebede negre.

Opere

• Lebede Negre (1936)
• Eternul spirit (1940)
• Ioana (1948)
• Cazul elevului Petcu (1953)
• Satire (1955)
• Răscoala (1957)
• Pictorul străzii (1957)
• Un om pe promontoriu (1961)
• Tainicul arhipelag (1964)
• Pe limba lor (1967)
• Carmen terrestre (1968)
• Melos (1970)
• Cartea mea de lut (1972)
• Manuscrisul de la Marrakech (1972)
• Elipse orfice (1976)
• Cosmograme (1977)
• Arpegii moderne (1980)
• Negru și verde (1980)
• Lebede albe (1983)
• Anabasis (1985)
• Stalactite în alabastru (1986)
• Pașii licornului (1989)