Mihail Davidoglu

dramaturg român
Mihail Davidoglu
Mihail Davidoglu.jpg
Mihail Davidoglu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiedramaturg Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Mihail Davidoglu (n. Moise Davidson [1], 11 noiembrie 1910, Hârlău - d. 17 august 1987, București) a fost un dramaturg român, reprezentant al realismului socialist [2]. Este autorul pieselor: Omul din Ceatal, Minerii, Cetatea de foc, Nunta, Suflete în furtună, Ochii dragi ai bunicului.

Și-a susținut bacalaureatul la liceul Comunității israelite din Galați, în anul 1929, după care a urmat Facultatea de litere și filosofie a Universității din București (1929-1931).[1] După absolvire, a lucrat ca profesor de limba latină (1932-1941), apoi funcționar în ministerul artelor (1945-1948).A fost o vreme președinte al Comitetului de Cultură al sectorului I București. A ocupat diverse funcții la Uniunea Scriitorilor.

OperaModificare

A debutat cu piesa de teatru radiofonicMarinarul smirniot”, în 1936. Debutul scenic a avut loc în 1947 la Teatrul Național din București cu drama „Omul din Ceatal[2], scrisă în 1943.

  • Minerii (1949),
  • Cetatea de foc (1950), data premierei la Teatrul Național din Cluj: 15 aprilie 1951[3]
  • Horia (Dramă în 4 acte, 1955),
  • Orașul în flăcări (Dramă în trei acte, 1955)
  • Un om în noapte (Schiță dramatică într-un act, 1965)
  • Pe drumul fără de întoarcere al iubirii (Dramă într-un act, 1967)
  • Ochii dragi ai bunicului (1970),
  • Străbunul (1971),
  • Neamul Arjoca (Trilogie dramatică, 1972)
  • Platforma magică (Dramă în trei acte, 1983),
  • Cele trei Marii din vale (1983).
  • Noi cei din vale (1983).
  • Din pragul vremii (1983),
  • Suflete în furtună (1986).

Premii și distincțiiModificare

  • Premiul Academiei, 1949,
  • Premiul de Stat, 1950, 1953,
  • Premiul Academiei Scriitorilor din București, 1983.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]

Posedând un meșteșug al spectacolului teatral, Davidoglu surprinde și reprezintă de la început cerințele noii drame realist-socialiste - personaje bine conturate „pozitive” - mineri conștienți de necesitatea făuririi noii societăți, și „negative”, burghezi „foști” care se opun, sabotează. Conflicte puternice care se rezolvă optimist prin triumful noului, abila și simplista retorică propagandistă, replici scurte și dure însă memorabile, limbaj accesibil însă pigmentat cu regionalisme, versuri populare, terminologie specifică profesiilor prezentate. Prin conceptul naiv dihotomic al conflictului și personajelor, Davidoglu a fost un reprezentant tipic al „noului teatru”.

NoteModificare

  1. ^ Cristian Sandache, Literatura și propaganda în România lui Gheorghiu Dej, 388p, Editura Mica Valahie, 2006
  2. ^ Mihail Davidoglu, dramaturg
  3. ^ Cetatea de foc de Mihail Davidoglu
  4. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 11.

BibliografieModificare

  • Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, p. 460. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7