Gheorghe Grigurcu

Gheorghe Grigurcu
Date personale
Născut	16 aprilie 1936 Soroca
Cetățenie	România
Ocupație	poet și critic literar
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai
Activitatea literară
Patronaj	Familia (revistă)
Operă de debut	Un trandafir învață matematica

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, România, astăzi în Republica Moldova) este un critic literar și scriitor român.

Viața

Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Mihai Eminescu" din București (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii). Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia” din Oradea. La Oradea se împrietenește cu poetul Teodor Dume (pe care îl îndrumă literar, prefațându-i primele două volume) și epigramistul Al. SIlaghi. Cu acești doi prieteni se întâlnea adesea în cadrul unui minicenaclu literar care se desfășura în incinta hotelului Astoria [1]. După trei decenii, Gheorghe Grigurcu a fost îndepărtat din redacție, și s-a retras la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi.

În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare.

Cariera literară

Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșenele „Convorbiri literare”.

Unul dintre cei mai importanți critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărțile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian.

S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.

În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme.

Referințe critice

• „Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viața literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios și, în același timp mai productiv, indiferent dacă își exersa condeiul neobișnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie și versuri și nici un poet care scrie și critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime și unul dintre cei mai importanți critici literari ai acestei perioade de tranziție între milenii” (Ana Blandiana).

• „Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeți afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziția poemului. (…)Aceste șocuri imagistice în lanț, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci și frumoase ca niște perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).

• „Un simbol al intransigenței devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulți ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînțeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ștefănescu).

Volume publicate

Poezie

• Un trandafir învață matematica (1968)
• Trei nori (1969)
• Râul incinerat (1971)
• Salută viața (1972)
• Înflorirea lucrurilor (1973)
• Apologii (1975)
• Rigoarea văzduhului (1978)
• Contemplații (1984)
• Cotidiene (1986)
• Oglinda și vidul (1993)
• Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
• Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
• Amarul Târg (1997)
• Dealul purtat de scripeți (1999)
• Spațiul dintre corole (2000)
• Acul și steaua (2001)
• De unde până unde (2002)
• Natură moartă și vie (2003)
• Un trandafir învață matematica, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
• Calendar (2004)
• Fiindcă (2005)
• Castele în Spania (2005)
• Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006)
• Muzeu (2008)
• Cerc și punct (2010)
• Nimic n-ar trebui să cadă (2011)

Critică, istorie literară, publicistică

• Miron Pompiliu și Junimea (1969)
• Teritoriu liric (1972)
• Idei și forme critice (1973)
• Bacovia - un antisentimental (1974)
• Poeți români de azi (1979)
• Critici români de azi (1981)
• Printre critici (1983)
• Existența poeziei (1986)
• De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989)
• Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999)
• E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997)
• Cum am devenit stalinist (1997)
• A doua viață (1997)
• Imposibila neutralitate (1997)
• Dialoguri crude și insolite (1999)
• Amurgul idolilor (1999)
• Poezie română contemporană, I, II, (2000)
• Amintiri din epoca de platină (2000)
• În răspăr (2001)
• Repere critice (2001)
• În jurul libertății (2003)
• În pădurea de metafore (2003)
• Post-texte (2003)
• Jocul literaturii și al sorții (2004)
• Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (2004)
• De la un critic la altul (2005)
• La ce oră vine dentistul (2005)
• Din Jurnalul lui Alceste (2005)
• Fișele unui memorialist (2006)
• Opinii în genere inconfortabile (2007)
• Breviar Cioran (2007)
• Întrebări, răspunsuri, întrebări, interviuri (2007)
• O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009)
• Exerciții de adevăr (2011)

Bibliografie selectivă

• Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.
• Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.
• Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163.
• Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343
• Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215;
• Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;
• Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Brașov, 2001, p. 266-278.
• Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, 2001, p. 1117-1118.

Premii și distincții

• Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Mozaic”, „Cuget liber”, Premiul național „Tudor Arghezi” (Tg-Cărbunești), Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia (Deva), premiul Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” (Focșani), premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, premiul orașului Beclean, premiul de poezie (Desești, Sighet), premiul „Virgil Mazilescu” (Corabia), premiul Consiliului Județean Gorj
• Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009 http://www.poezie.ro/index.php/personals/13924709/Un_nume_pe_copert%C4%83:_Gheorghe_Grigurcu,_laureat_al_Premiului_Na%C5%A3ional_*Monica_Lovinescu_-_Virgil_Ierunca*,_2009_(teodor_dume,_personale)
• Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe 2015
• Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, 2016

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

Legături externe

• Biografie
• GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" Arhivat în 27 septembrie 2013, la Wayback Machine., Dora Pavel, România literară - anul 2008, numărul 36
• Sa ne cunoastem scriitorii - Gheorghe Grigurcu, 21 februarie 2007, Jurnalul Național
• Criticul literar Gheorghe Grigurcu, sarbatorit la varsta de 70 de ani Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 4 aprilie 2006, Virgil Lazar, România