Dumitrașcu Cantacuzino
Dumitrașcu Cantacuzino (alternativ: Dumitrașco, poreclit: Țarigrădeanul; n. 1620 – d. 1686, Constantinopol, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în trei rânduri[necesită citare].
| Dumitrașcu Cantacuzino | |
 Domn al Moldovei | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1620  |
| Decedat | 1686 (66 de ani) Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Înmormântat | locația sa este necunoscută |
| Părinți | Mihai Cantacuzino numele mamei sale este necunoscut |
| Căsătorit cu | Ruxandra Grillo[1] |
| Copii | Casandra, Elena, NN (băiat)[2] |
| Apartenență nobiliară | |
 Domn al Moldovei (1x) | |
| Domnie | noiembrie 1673 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Ștefan Petriceicu |
| Domn al Moldovei (2x) | |
| Domnie | februarie 1674 – 10 noiembrie 1675 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Antonie Ruset |
| Domn al Moldovei (3x) | |
| Domnie | 8 februarie 1684 – 25 iunie 1685 |
| Predecesor | Ștefan Petriceicu |
| Succesor | Constantin Cantemir |
Modifică date / text  | |
Viață
modificareEra fiul marelui vistiernic Mihai Cantacuzino. Între 1673-1674 a fost capuchehaia lui Ștefan Petriceicu la Înalta Poartă.[3]
Dumitrașcu l-a pârât împreună cu Stroe Leurdeanu pe postelnicul Constantin Cantacuzino la Grigore I Ghica, ceea ce a dus la uciderea postelnicului în 1663.
Prima domnie a lui a rămas în memoria oamenilor prin jaful cumplit al tătarilor, care au iernat în țară pentru a respinge o eventuală invazie a polonezilor.[necesită citare]
În 1674, Dumitrașcu Cantacuzino a distrus parte din zidurile cetăților Suceava, Neamț și Hotin, la ordinul Porții.[4]
În a doua parte a secolului al XVII-lea, Dumitrașcu Cantacuzino a înlocuit sistemul de impunere a cislei[5] cu așa zisele hârtii care se dădeau pe fețele oamenilor (dări individuale).[5] Pe aceste hârtii se treceau numele locuitorilor, porecla (nu exista nume de familie), satul și suma datorată visteriei.[5] Locuitorii aveau obligația să poarte aceste hârtii cu ei pentru a putea fi oricând controlați dacă și-au plătit birul.[5]
A doua domnie a fost rău încercată de o foamete excesivă, astfel încât se spune că oamenii mureau de foame pe stradă, iar lupii intrau în orașe și mâncau cadavrele rămase neîngropate; (16 ocale de grâu costau un galben, ocaua de unt un galben, găina un leu). Dumitrașcu Cantacuzino a murit la Constantinopol, în mare mizerie.[necesită citare]
Note
modificare- ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Cantacuzino/Canta_03.pdf
- ^ Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 135
- ^ Maxim, Mihai (), O istorie a relațiilor româno-otomane, cu documente noi din arhivele turcești, Brăila: Editura Istros a Muzeului Brăilei, p. 421
- ^ a b c d Nicolae Stoicescu, „Birul” (I), Dicționar istoric, în Magazin Istoric, iulie 1972, pag. 83
Legături externe
modificare- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Vezi și
modificare
| Predecesor: Ștefan Petriceicu |
1673 |
Succesor: Ștefan Petriceicu |
| Predecesor: Ștefan Petriceicu |
1674 – 1675 |
Succesor: Antonie Ruset |
| Predecesor: Ștefan Petriceicu |
1684 – 1685 |
Succesor: Constantin Cantemir |