Dumitru D. Pătrășcanu

Date personale
Dumitru D. Pătrășcanu

Născut	8 octombrie 1872^[2] Tomești, Iași, România
Decedat	4 noiembrie 1937 (65 de ani)^[2] București, România
Copii	Lucrețiu Pătrășcanu
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor publicist politician
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Partid politic	Partidul Național Liberal
Rude	Petre Pandrea^[1]
Modifică date / text

Dumitru D. Pătrășcanu (n. 8 octombrie 1872, Tomești, județul Iași – d. 1937, București),^[3] cunoscut și ca D.D.Pătrășcanu, a fost un om de litere, prozator, profesor de istorie și cunoscut autor de manuale de istorie în perioada interbelică. În politică s-a remarcat ca membru al Partidului Conservator, pe care l-a reprezentat ca deputat în Parlamentul României la începutul secolului al XX-lea.

Biografie

D.D.Pătrășcanu provenea dintr-o familie de nobili moldoveni, fiind fiul lui Dumitru Pătrășcanu și al Mariei Vicol. A absolvit la Iași Colegiul Național, Facultatea de Drept, Litere și Filosofie și Școala Normală Superioară.

Ca om de cultură, a animat revista ieșeană Viața Românească, alături de Constantin Stere și Garabet Ibrăileanu (cel din urmă fiindu-i prieten din școală). A cunoscut, de asemenea, și alte mari nume ale culturii românești printre care Panait Istrati, Jean Rosenthal, Mihail Sadoveanu sau Gala Galaction.

A fost tatăl liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu.^[4]^[5]

Aprecieri

Despre Dumitru D. Pătrășcanu, dramaturgul Ion Luca Caragiale spunea că este un inteligent impresar al atâtor prețioase figuri de comedie în costum local românesc, iar Garabet Ibrăileanu că este și un sentimental, un suflet plin de nostalgia lucrurilor care au fost și nu mai sunt.

Posteritatea

La 15 septembrie 1993 s-a dat în folosință școala generală din Tomești. În octombrie 1995, cu ocazia simpozionului Nasc și în Tomești oameni, s-a hotărât ca școala să poarte numele omului de cultură.

Lucrări literare

Plimbare - schiță
Între filologi - piesă de teatru
O inspecție școlară - piesă de teatru
Schițe și amintiri, 1909
Ce cere publicul de la un deputat și alte schițe, 1912
Timothei mucenicul, 1913
Candidat fără noroc și alte povestiri folositoare, 1916
Înzăpădiți!, 1916
Domnul Nae – Scene din vremea ocupației, 1921
Decorația lui Vartolomei, 1924
Un prânz de gală, 1928

Referințe și note

^ https://archive.org/details/PandreaPetreMemoriileMandarinuluiValahVolumul1/page/n43/mode/1up Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b D. D. Pătrăşcanu, Autoritatea BnF
^ Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, pp. 315-316. Editura Paralela 45, Pitești, 2004. ISBN 973-697-758-7
^ Tudor Caranfil, „Despre destin și istorie, cu Ionel Mocsony Stârcea, baron de Foen”, în Magazin Istoric, noiembrie 1995, p. 30.
^ Pătrășcanu a primit un glonț în ceafă

Legături externe

Pagini din dramaturgia lui Dumitru D. Pătrășcanu Arhivat în 16 martie 2016, la Wayback Machine.

[7672cde697986f4aec5c499915605086-1] ttps://archive.org/details/PandreaPetreMemoriileMandarinuluiValahVolumul1/page/n43/mode/1up Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[1be338666b8647a95cdf0522d551819b-2] D. D. Pătrăşcanu, Autoritatea BnF

[sasu-3] Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, pp. 315-316. Editura Paralela 45, Pitești, 2004. ISBN 973-697-758-7

[4] Tudor Caranfil, „Despre destin și istorie, cu Ionel Mocsony Stârcea, baron de Foen”, în Magazin Istoric, noiembrie 1995, p. 30.

[5] Pătrășcanu a primit un glonț în ceafă

[2]

[1]

[3]

[4]

[5]