Eduardo Zamacois y Zabala
.jpg)
Eduardo Zamacois y Zabala (n. , Bilbao, Comunitatea Autonomă a Țării Basce, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor academic spaniol specializat în pânze la scară mică. A fost tatăl scriitorului francez Miguel Zamacoïs(d), fratele scriitorului Niceto de Zamacois(d), al cântăreței Elisa Zamacois(d) și al actorului Ricardo Zamacois(d) și, de asemenea, unchi al scriitorului Eduardo Zamacois(d) și al compozitorului de muzică Joaquín Zamacois(d).
Biografie modificare
Eduardo María Zamacois y Zabala s-a născut la Bilbao, Spania; fiul profesorului Miguel Antonio de Zamacois y Berreteaga (1794-1863) și al celei de-a doua soții, Ruperta María del Pilar de Zabala y Arauco. Tatăl său a fost fondatorul și directorul Școlii de Științe Umaniste Santiago de Vizcaya.[6] Rudele sale au inclus numeroși artiști: scriitori, actori și muzicieni. De ascendență basci, numele lor de familie își are originea în Hasparren, Franța, unde a fost scris inițial „Samacoys”.
.jpg)
A primit o educație temeinică, care a inclus cursuri de desen cu un artist local pe nume Joaquín Balaca (c.1820-? ). Mai târziu, când școala tatălui său s-a închis, familia s-a mutat la Madrid și, în 1856, a fost înscris la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, unde a studiat cu Federico de Madrazo.[7]
În 1860, la recomandarea lui Madrazo, s-a dus la Paris și a urmat cursurile lui Charles Gleyre pentru a se pregăti pentru înscrierea la Ècole des Beaux-Arts.[6] Cererea sa acolo a fost respinsă, așa că a apelat la atelierele lui Ernest Meissonier(d), unde și-a găsit un post.[7]
Priceput negociator de afaceri, s-a străduit să obțină acces la cât mai multe expoziții europene. Succesul a venit repede. În 1861, a fost însărcinat să creeze picturi decorative în cartierele viitorului rege, Alfonso al XII-lea, la Palacio Real de Madrid. Această lucrare i-a adus o bursă de la Diputación Foral de Vizcaya, ceea ce i-a permis să-și continue studiile. [6] În 1862 și 1864, a primit medalii la Expoziția Națională de Arte Plastice.[7]
S-a căsătorit la Paris în 1865, cu Louise Marie Héloise Perrin, pe care o cunoscuse în casa prietenului său, Jehan Georges Vibert(d). Au avut doi copii: Miguel Louis Pascual(d), care a devenit un cunoscut jurnalist și dramaturg, și o fiică postumă, Marie Hélène, (care s-a căsătorit cu pictorul, Jean Alfred Marioton(d)).
În 1866, s-a împrietenit cu pictorul, Marià Fortuny,[6] care a realizat un portret al lui. În timpul unei călătorii la Roma, Zamacois a pozat și ca toreador pentru pictura lui Fortuny, Nunta spaniolă. Ulterior, l-a contactat pe prietenul său, Adolphe Goupil, și l-a pus în legătură cu Fortuny, ceea ce a rezultat într-un contract exclusiv cu Goupil & Cie(d); un punct de cotitură în cariera lui Fortuny.
În 1870, a primit medalia de aur la Salon(d) pentru pictura sa, Educația unui prinț.[7] După o expoziție la Londra, una dintre picturile sale a fost achiziționată de Charles Dickens.
Războiul franco-prusac i-au creat dificultăți care l-au forțat în cele din urmă să se întoarcă la Madrid. Sosirea sa acolo a coincis cu încoronarea oficială a regelui Amadeo participând la ceremonii. Era o iarnă neobișnuit de rece și s-a îmbolnăvit în ziua următoare. A murit acolo brusc, la vârsta de 29 de ani, de ceea ce a fost descrisă drept „angină gangrenoasă” (posibil difterie).[6]
În 1878, a primit o diplomă postumă de către École des Beaux-Arts și o retrospectivă majoră la Exposition Universelle. Goupil & Cie a publicat, de asemenea, un volum mare de fotografii ale operelor sale majore.
Lucrări (selecție) modificare
-
Favoritul Regelui -
Bufoni care joacă Cochonnet -
Întoarcere la mănăstire -
Botezand pe saraci
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Referințe modificare
- ^ a b Eduardo Zamacois y Zabala
- ^ a b c d e f Allgemeines Künstlerlexikon Online, accesat în
- ^ a b c d RKDartists, accesat în
- ^ a b c d Benezit Dictionary of Artists, accesat în
- ^ a b Eduardo Zamacois y Zabala, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ a b c d e Brief biography @ the Carmen Thyssen Museum(d).
- ^ a b c d Brief biography @ the Museo del Prado.
Lecturi suplimentare modificare
- Isabelle Collet, Zamacois, Fortuny, Meissonier, Museo de Bellas Artes din Bilbao, 2006ISBN: 84-87184-95-2
- Javier Novo González, Los Zamacois de Bilbao, una saga de artisti, BBK, 2010ISBN: 978-84-8056-293-5