Efectul Poynting-Robertson

Efectul Poynting-Robertson,cunoscut și sub numele frânarea Poynting-Robertson, numit după John Henry Poynting și Howard Percy Robertson, este un proces prin care radiația solară determină particulele de praf din sistemul solar să se rotească pe o spirală descrescătoare. Frânarea este produsă în esență de componenta tangențială a forței produsă de presiunea radiației asupra mișcării particulelor de praf. Prima descriere a acestui fenomen, realizată de Poyinting în 1903, se baza încă pe modelul eterului luminos. Mai târziu, în 1937, Robertson descrie efectul în termenii relativității generalizate.

Explicații

modificare
 
Radiaţoa de la Soare (S) şi radiaţia termică de la o particulă văzută (a) de un observator solidar cu particula şi (b) de un observator aflat în repaos relativ la Soare.

Forța Poynting-Robertson este egală cu:

 

unde W este puterea radiației incidente, v este viteza particulelor de praf, c este viteza luminii, r este raza obiectului, G este constanta gravitațională a Universului, Ms este masa Soarelui, Ls luminozitatea solară și R este raza orbitei pe care se deplasează obiectul.

Referințe

modificare
  • Poynting, J. H. (). „Radiation in the Solar System: its Effect on Temperature and its Pressure on Small Bodies” (PDF). Philosophical Transactions of the Royal Society of London, Series A. Royal Society of London. 202: 525–552.