Efectul Procopiu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iunie 2007 |
În anul 1929 Ștefan Procopiu a descoperit efectul circular al discontinuității de demagnetizare care apare la trecerea unui curent electric alternativ printr-un fir feromagnetic. Acest efect a fost numit în cinstea sa „Efectul Procopiu”.[1]
A descoperit acest efect studiind la rândul său efectul Barkhausen transversal (descoperit în 1919 de către H.G. Barkhausen), referitor la variația în salturi a polarizației magnetice a unui material feromagnetic, provocată de variația continuă a intensității câmpului magnetic exterior.[2]
În anul 1921, studiind birefringența soluțiilor coloidale și a suspensiilor cristaline, Ștefan Procopiu a descoperit depolarizarea longitudinală a luminii care le străbate - „fenomenul Procopiu”.[3]
Note
modificare- ^ Avram, Sorin; Bădescu, Emanuel; Român, Cristian (2017). 100 de inovatori români. Institutul Cultural Român. p. 116.
- ^ Tutovan, Vasile; Scutaru, Victor (). Electricitatea la îndemâna experimentatorului. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 38.
- ^ „Efectul Procopiu | PDF”. Scribd. Accesat în .