Elenovca, Dondușeni
| Elenovca | |
| Elena-Doamnă | |
| — Sat — | |
 | |
  Elenovca Elenovca (Moldova) | |
| Coordonate: 48°07′29″N 27°37′34″E / 48.1247222222°N 27.6261111111°E | |
|---|---|
| Țară |  Republica Moldova |
| Raion | Dondușeni |
| Comună | Tîrnova |
| Prima mențiune | 1916 |
| Altitudine[2] | 148 m.d.m. |
| Populație (2004) | |
| - Total | 8 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | MD-5115[1] |
| Prefix telefonic | 251 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Elenovca (în perioada interbelică atestat cu denumirea Elena-Doamnă) este un sat din cadrul comunei Tîrnova din raionul Dondușeni, Republica Moldova. Este amplasat la 2 km distanta de Briceva și 5 km de Tîrnova, și are o suprafața de 1 km2.
Etimologie modificare
Numele actual al satului, atestat în 1922, este o adaptare sovietică a denumirii interbelice Elena Doamnă, oferită în onoarea principesei moștenitoare Elena a României.
Toponimie locală modificare
Fântâna pecetluită de la Elenăuca, sau „fântâna cea cu douăsprezece uși”, care ar fi de la turci, ca și altele similare are o istorie legendară și neclară. Locul ei e unde era pristanca străjerilor, lângă podul peste Răut, pentru supravegherea comerțului evreilor din colonia Briceva. Fântâna ar fi acoperită, pentru totdeauna, cu aceste 12 „uși”, adică straturi de lut și lână, ca cu un „capac de pământ” rezistent. Bătrânii nu cunosc pricina pecetluirii (nu puteau fi curățate după înec, sau altcareva ar fi motivul) dar spun ce li s-a transmis: „ca nimeni să nu îndrăznească a le descoperi, că ține de necazuri”.
Istorie modificare
Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944.svg){kind=small}
URSS 1940–1941 România 1918–1940
Republica Rusă 1917
Republica Democratică Moldovenească 1917–1918 Imperiul Rus 1916–1917În a doua jumătate a secolului XIX, locul actualei localități din dreapta Răutului se nume „La bordei". La aceasta „pristancă” (punct de trecere) se întretăia drumul Răutului (ce era pe malul drept) cu cel ce urca (pe hotarul de voloste) spre colonia evreiească Briceva, venind dinspre Frasin, peste „Capul Piscului”, unde se mărginesc pământurile Tîrnovei, Baraboiului și Codrenilor-Noi. Localitatea este menționată pentru prima dată în documentele oficiale în revista „Bessarabskie gubernskie vedomosti” din 30 ianuarie 1916.[3]
La începutul sec. XX, mahalaua de pe malul drept al Răutului era denumită Ionești, iar partea de pe malul stâng purta denumirea de Elena-Doamnă. Statisticile din perioada interbelică indică doar un singur sat Elena-Doamnă din cadrul comunei Briceva. Populația era preocupatăîn agrucultură, printre meșteșugari locali erau doi lăcătuși (Cighiru Vladimir, Cuzneț Nicolai) și un sobar (Cighiru Eftimie).[4] La recensământul din 1930 populația constituia în total 167 de oameni inclusiv: 24 români, 26 ruși, 101 ucraineni și 5 polonezi.[5] În 1941 în Elena-Doamnă au fost înregistrate 53 de clădiri și 223 de locuitori.[6]
În anul 1971 aici mai funcționa o școală primară și un magazin, care în prezent nu mai sunt. În 1989 aici își duceau traiul 11 locuitori, 1 român și 10 ucraineni.[7] La ultimul recensământ din 2004 în Elenovca au fost înregistrați numai 8 locuitori, în 2011 populația era de doar 2 persoane. Cătunul e pe cale de dispariție.[8]
Populație modificare
Moldoveni (37,5%)
Ucraineni (50%)
Ruși (12,5%)
Primul recensământ care a inclus separat localitatea Elena-Doamnă, din 1930, a înregistrat 167 de locuitori.[5] În istoria satului maximul demografic atins în 1941 – 223 oameni.[6] Evenimentele din anii 40, s-au răsfrânt negativ asupra satului Elenovca. Mic precum era, sovieticii au deportat 14 oameni în Siberia. În următori declinul a continuat, în 1970 numărul locuitorilor era de 110 persoane, în până în 1979 ani s-a redus cu 58 de oameni, ceea ce reprezintă o scădere 52,7% față de anul 1970. În acea perioada satul a fost declarat fără perspectivă și a încetat să se dezvolte. În 1989 populația s-a mai înjumătățit, fiind de 22 de oameni, în 1994 iarăși s-a redus, constituind 11 persoane.[8] La recensământul din 2004 au fost înregistrate 8 locuitori, inclusiv 62,5% - bărbați și 37,5% - femei. Componența etnică era următoare: ucraineni - 50,0% români - 37,5% și ruși - 12,5%.[9][10]
Elenovca - evoluția demografică
 |
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Referințe modificare
- ^ „Coduri poștale - Republica Moldova”. Poșta Moldovei. Accesat în .
- ^ http://new.earthtools.org/height/48.1247222222/27.6261111111 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Voi. 1 A-L. Chișinău: Universitas, 1991. 508 p. ISBN 5-362-00842-2
- ^ Anuarul României pentru comerț, industrie, meserii si agricultura. București: Rudolf Mosse S.A. 1928, pp. 735.
- ^ a b Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, Limbă Maternă, Religie. București 1938.
- ^ a b Sabin Manuilă, Indicatorul localităților din România: datele recensământului general din 6 aprilie 1941. București: Imprimeria Institutului Statistic. - 1074 p.
- ^ Enciclopedia Sovietică Moldovenească. Vol. 3. Chișinău: Redacția Principală a ESM, 1971. 452 p.
- ^ a b Ladaniuc, Victor; Țopa, Tudor; ș. a. Localitățile Republicii Moldova: itinerar documentar-publicistic ilustrat. Voi 6. Dre-G. Chișinău: Draghiștea, 2006. 772 p. ISBN 9975-9868-2-X
- ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. Chișinău: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). 492 p. ISBN 978-9975-9786-4-4
- ^ Recensămîntul populației din anul 2004. Vol. 3. Gospodării casnice. Caracteristici socioeconomice. Chișinău: Statistica, 2007 (Combinatul Poligrafic). 380 p. ISBN 978-9975-901-32-1
Legături externe modificare
- CALMÎȘ, Daniel. VIDEO/ Satul Elenovca: La o margine de lume cu 2 case, 4 oameni și 100 de oi. Ziarul de Gardă, 2 octombrie 2019.