Elisabeta a Ungariei (1236–1271)

Date personale
Elisabeta a Ungariei
Ducesă a Bavariei Inferioare
Născută	1236 Regatul Ungariei
Decedată	24 octombrie 1271 (35 de ani) Landshut, Bavaria, Germania
Înmormântată	Mănăstirea Seligenthal[*]
Părinți	Béla al IV-lea Maria Lascaris
Frați și surori	Anna de Ungaria[] Iolanda a Poloniei[] Margareta a Ungariei Kinga a Poloniei Constanța de Ungaria[] Béla, duce al Slavoniei[] Ștefan al V-lea al Ungariei
Căsătorită cu	Henric al XIII-lea al Bavariei (din 1250)
Copii	Otto al III-lea al Bavariei^[1] Ludovic al III-lea al Bavariei[] Ștefan I al Bavariei[] Agnes de Bavaria[]^[1] Agnes of Bavaria[][[Agnes of Bavaria ((1255-1260))\|]]^[1] Elisabeta de Bavaria[]^[1] Sofia de Bavaria[]^[1] Caterina de Bavaria[*]^[1]
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	duce ducesă[*]
Familie nobiliară	Dinastia Arpadiană
Modifică date / text

Elisabeta a Ungariei (n. 1236 – d. 24 octombrie 1271, Landshut, Ducatul de Bavaria) a aparținut dinastiei Arpadiene și a fost soția lui Henric al XIII-lea de Wittelsbach, duce al Bavariei și conte al Palatinatului.^[2]

Biografie

Elisabeta a Ungariei a fost a șasea fiică a regelui maghiar Béla al IV-lea și a soției sale Maria Lascarina. Locul exact al nașterii ei nu este cunoscut. Părinții i-au dat numele în onoarea mătușii ei Sfânta Elisabeta de Turingia, care fusese canonizată în 1235 de Papa Grigore al IX-lea. În casa părintească Elisabeta a trăit experiența invaziilor mongole și înfrângerea armatei maghiare în Bătălia de la Muhi din 1241. După pierderea acestei bătălii familia ei s-a refugiat în orașul Trogir.

În 1244 Elisabeta s-a căsătorit^[2]^[3] cu ducele Henric al XIII-lea din Casa de Wittelsbach, care a fondat Linia Wittelsbach-Bavaria Inferioară.^[4] Urmașii lor au fost:^[2]

Agnes (n. 1254 – d. 1315)^[5] călugăriță în Mănăstirea Seligenthal;
Elisabeta (n. 1258 – d. 1314) a murit fiind călugăriță în Mănăstirea Seligenthal;
Otto (n. 1261 – d. 1312) căsătorit în 1279 la Viena cu Caterina de Habsburg (n.c. 1256 – d. 1282), fiica regelui Rudolf I;
Henric (n. 1262 – d. 1280);
Sofia (n. 1264 – d. 1284) căsătorit în 1277 în Landshut cu contele Poppo al VIII-lea de Henneberg (n. 1279 – d. 1291);
Caterina (n. 1267 – d. 1310) căsătorit în 1277 cu Frederic Tuta (n. 1269 – d. 1291), margraf de Luzacia;
Ludovic (n. 1269 – d. 1296), necăsătorit, a murit fără a avea copii;
Ștefan (n. 1271 – d. 1310) căsătorit în 1297 cu Iudita de Schweidnitz (n.c. 1285 – d. 1320), fiica ducelui Bolko I.

Elisabeta a murit pe 25 octombrie 1271 în Landshut la câteva luni după nașterea fiului ei cel mic și a fost îngropată în cripta familiei Wittelsbach din Mănăstirea Seligenthal din Landshut.^[2]

După moartea regelui Andrei al III-lea, dinastia arpadiană s-a stins, iar fiul cel mare al Elisabetei, Otto al III-lea, a pretins tronul Ungariei în calitate de nepot al regelui Béla al IV-lea. Pe 6 decembrie 1305 el a fost încoronat ca rege al Ungariei cu coroana Sfântului Ștefan la Székesfehérvár (Stuhlweissenburg) sub numele de Béla al V-lea. Mulți nobili unguri nu l-au recunoscut ca rege pe fiul Elisabetei deoarece actul încoronării nu fusese îndeplinit conform tradiției de Arhiepiscopul de Estergom.^[6]

Note

^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f The Peerage
^ ^a ^b ^c ^d Hans und Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena 1994, ISBN: 978-3-85001-485-4, p. 40.
^ După alte surse căsătoria a fi avut loc în 1247, iar după altele abia în 1250.
^ După ce tatăl său, ducele Otto al II-lea a murit în 1253, Henric și fratele său , Ludovic al II-lea au împărțit teritoriile familiei în 1255. Ludovic a primit Bavaria Superioară și Palatinatul, iar Henric a primit Bavaria Inferioară.
^ După datele genealogice au mai existat încă două fiice cu același nume, care au murit la vârste fragede.
^ „Ungarisches Königtum Ottos III. von Niederbayern, 1305-1307 – Historisches Lexikon Bayerns”. www.historisches-lexikon-bayerns.de. Accesat în 29 decembrie 2021.

Bibliografie

Hans und Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena 1994, ISBN: 978-3-85001-485-4.

[5ee1647bb4bbd8e1e8388b8b9fa840bf-1] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f The Peerage

[:0-2] Hans und Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena 1994, ISBN: 978-3-85001-485-4, p. 40.

[3] După alte surse căsătoria a fi avut loc în 1247, iar după altele abia în 1250.

[4] După ce tatăl său, ducele Otto al II-lea a murit în 1253, Henric și fratele său , Ludovic al II-lea au împărțit teritoriile familiei în 1255. Ludovic a primit Bavaria Superioară și Palatinatul, iar Henric a primit Bavaria Inferioară.

[5] După datele genealogice au mai existat încă două fiice cu același nume, care au murit la vârste fragede.

[6] „Ungarisches Königtum Ottos III. von Niederbayern, 1305-1307 – Historisches Lexikon Bayerns”. www.historisches-lexikon-bayerns.de. Accesat în 29 decembrie 2021.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]