Elisabeta de Bavaria (1478–1504)
| Elisabeta de Bavaria-Landshut | |
| Ducesă de Bavaria-Landshut | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1478[1][2][3]  Burghausen, Bavaria, Germania |
| Decedată | (26 de ani) |
| Înmormântată | Mănăstirea Seligenthal[*] |
| Părinți | George de Bavaria[*] Hedwiga Iagellon[*] |
| Frați și surori | Margareta de Bavaria[*] |
| Căsătorită cu | Rupert al Palatinatului[*] (–)[4] |
| Copii | Otto Henric al Palatinatului[*][4] Philipp[*] |
| Ocupație | politiciană aristocrat[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Conte Palatin ducesă[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Wittelsbach |
Modifică date / text  | |
Elisabeta de Bavaria-Landshut (n. 1478, Burghausen, Bavaria, Germania – d. ) aparținând Casei de Wittelsbach, a fost contesă palatină și ducesă de Bavaria-Landshut conform testamentului tatălui ei.
Fiică a ducelui George de Bavaria și a soției sale, Hedwiga Iagellon (fiica regelui polonez Cazimir al IV-lea Iagellon), Elisabeta a ajuns centrul interesului după moartea fratelui ei la sfârșitul secolului al XV-lea, deoarece Ducatul de Bavaria-Landshut nu mai avea moștenitor pe linie masculină. În această situație, contractele Casei de Wittelsbach din 1392 și 1450 prevedeau succesiunea reciprocă a liniilor familiei.[5]
În ciuda acestor contracte, George a desemnat-o pe fiica sa, Elisabeta, moștenitoare și succesoare prin testamentul său din 19 septembrie 1496. În 1499 ea s-a căsătorit cu vărul ei, Ruprecht al Palatinatului, fiul Margaretei de Bavaria.[6] Primii ei fii, gemenii Ruprecht și George, au murit în 1504. Alți doi fii, Filip și Otto Henric, au supraviețuit.
În 1503 ducele George l-a numit pe soțul Elisabetei guvernator al Bavariei de Jos.[7] După moartea tatălui ei la 1 decembrie 1503, acțiunile ei hotărâte au avut o contribuție decisivă la dizolvarea Consiliului de Regență al Stărilor și la izbucnirea Războiului de succesiune din Landshut.
Oponentul ei și succesorul pretendent conform contractelor familiei Wittelsbach, Albert al IV-lea de Bavaria-München, l-a avut curând de partea sa pe regele Maximilian. Soțul Elisabetei a murit de dizenterie la 20 august 1504. Elisabeta a continuat războiul și a ocupat orașele Landshut, Dingolfing și Moosburg.
Ca urmare împotriva ei a fost pronunțată interdicția imperială. La 12 septembrie 1504 trupele aliate ale Boemiei au suferit o înfrângere decisivă lângă Wenzenbach. Trei zile mai târziu, Elisabeta a murit probabil de dizenterie care făcea ravagii în Bavaria de Jos. A fost înmormântată în Mănăstirea Seligenthal din Landshut.
Note modificare
- ^ a b „Elisabeta de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Elisabeth von Bayern, Genealogics, accesat în
- ^ a b Elizabeth of Bavaria-Landshut, Kindred Britain
- ^ a b Kindred Britain
- ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 93.
- ^ Biographie, Deutsche. „Georg - Deutsche Biographie” (în germană). www.deutsche-biographie.de. Accesat în .
- ^ Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854, p. 94.
Bibliografie modificare
- Nikolaus Orlop: Alle Herrscher Bayerns, Editura LangenMüller, München 2006, ISBN 3-7844-3075-9, pp. 346–349.
- Hans Rall, Marga Rall: Die Wittelsbacher. Von Otto I. bis Elisabeth I., Editura Tosa, Viena, 1994, ISBN: 9783850014854.