Ellen Franz

actriță germană
Ellen Franz
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Naumburg, Saxonia-Anhalt, Germania Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani) Modificați la Wikidata
Meiningen, Landkreis Meiningen⁠(d), Germania[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăMeiningen Modificați la Wikidata
PărințiHermann Franz[*][[Hermann Franz (Peerage person ID=110860)|​]][4] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGeorg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (din ) Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
actriță de teatru[*]
pianistă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[5] Modificați la Wikidata

Ellen Franz (n. , Naumburg, Saxonia-Anhalt, Germania – d. , Meiningen, Landkreis Meiningen⁠(d), Germania) a fost o pianistă și actriță germană, a treia soție a ducelui Georg al II-lea de Sachsen-Meiningen.

Ellen Franz

Biografie

modificare

S-a născut la Berlin. Debutul ca actriță a avut loc în 1860 la Gotha, apoi a fost angajată în Stettin, Frankfurt pe Oder, Oldenburg și Mannheim. Potrivit scriitorului Friedrich Martin von Bodenstedt, Ellen Franz și-a făcut intrarea la Meiningen la Hoftheater în 1867.

La 18 martie 1873 ea a devenit cea de-a treia soție a lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen. Datorită originii ei burgheze, ducele o înnobilat-o cu puțin timp înainte de căsătoria lor, ca baroneasă von Heldburg, titlul cu care ea a fost de acum înainte cunoscută. În 1878 ea a fost prezentă la căsătoria fiului lui Georg, Bernhard al III-lea, cu Prințesa Charlotte a Prusiei, sora mai mică a împăratului german Wilhelm al II-lea.

Această căsătorie morganatică l-a mâniat pe împăratului german Wilhelm al II-lea atât de mult, încât din cauza aversiunii sale față de Ellen a decis să nu viziteze Schloss Altenstein după reconstrucția efectuată de Georg al II-lea și completată în anul 1889.

  1. ^ „Ellen Franz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Helene Franz, The Peerage, accesat în  
  3. ^ „Ellen Franz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ The Peerage 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în