Elliott Erwitt
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Elliott Erwitt | |
.jpg) Elliott Erwitt în 2014 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Paris, Franța |
| Decedat | (95 de ani)[5] New York City, New York, SUA[6] |
| Număr de copii | 4 |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii[7].svg){kind=small} Franța[8][9] |
| Ocupație | fotograf fotoreporter[*] jurnalist regizor de film |
| Locul desfășurării activității | New York City (–)[10] |
| Limbi vorbite | limba engleză[11] |
| Activitate | |
| Alma mater | New School[*] Los Angeles City College[*] |
| Premii | Lucie Award[*] () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Eliott Erwitt (n. , Paris, Franța – d. , New York City, New York, SUA) a fost un fotograf documentar cunoscut pentru fotografiile lui alb-negru, în care surprinde momente ironice și absurde din viața de zi cu zi a oamenilor.
Erwitt s-a născut în Paris din părinți evrei, emigranți din Rusia. În 1939, când avea 10 ani, familia lui a emigrat în Statele Unite ale Americii. Eliott a studiat fotografia și cinematografia la colegiul din Los Angeles, terminându-și studiile în 1950. Erwitt a fost asistent de fotograf în 1950 al armatei Statelor Unite, in timp ce au staționat în Franța și Germania, unde a cunoscut fotografi celebri precum Edward Steichen, Robert Capa și Roy Stryker. Stryker, actualul director al Departamentului de fotografie din cadrul Administrației Farm, îl angajează pe Erwitt să lucreze la un proiect de fotografie. Apoi a început o carieră ca fotograf liber profesionist, lucrând pentru Collier's, Look, Life and Holiday. S-a alăturat Agenției Magnum Photos în 1953, permițându-i astfel să facă fotografii în întreaga lume.
Unul dintre subiectele pe care Erwitt le-a fotografiat cel mai frecvent în cariera lui au fost câinii, subiectul principal a patru din cărțile sale: Son of Bitch (1974), Dog Dogs (1998), Woof (2005) și Elliott Erwitt's Dogs (2008). Erwitt a fost premiat cu medalia The Royal Photographic Society's în 2002, în semn de recunoaștere pentru contibuția semnificativă în arta fotografică, și premiul Infinity oferit International Center for Photography pentru întreaga sa carieră, în 2011. Începând cu anii 1970, și-a dedicat o mare parte din energie spre filme. Printre filmele sale artistice, reclame de televiziune și filme documentare se numără: Arthur Penn: The Director (1970), Beauty knows no pain (1971), Red, white and bluegrass (1973), Afganistan (1977).
Note modificare
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ a b Elliott Erwitt, SNAC, accesat în
- ^ a b Elliott Erwitt, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b Elliott Erwitt, Luminous-Lint, accesat în
- ^ a b https://oglobo.globo.com/cultura/noticia/2023/11/30/morre-elliott-erwitt-fotografo-da-magnum-aos-95-anos.ghtml, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.blind-magazine.com/en/news/elliott-erwitt-master-photographer-from-magnum-photos-dies-at-95/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ https://www.leparisien.fr/culture-loisirs/photographie-des-expositions-celebrent-elliott-erwitt-le-doisneau-americain-27-03-2017-6798447.php Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.magnumphotos.com/photographer/elliott-erwitt/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ RKDartists, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Legături externe modificare
Materiale media legate de Elliott Erwitt la Wikimedia Commons