Emil Andriescu

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Andriescu.

Emil Andriescu
Date personale
Născut	16 octombrie 1930 Iași, România
Decedat	18 septembrie 1992 (61 de ani) București, România

Emil-Eugen Andriescu (n. 16 octombrie 1930, Iasi – d. 18 septembrie 1992, București, România) a fost cel mai tânăr general din Armata Română.

General Emil Andriescu

Absolvent al Academiei Militare, a fost înaintat în grad în mod excepțional, pentru ca în data de 20 august 1969 să fie avansat la gradul de general, prin Decretul nr. 587, emis de Presedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, devenind astfel cel mai tânăr general al Armatei Române. La data de 2 martie 1972 devine comandantul Trupelor de Geniu, funcție pe care a ocupat-o până în 1980. Sub conducerea sa a fost înființată Școala Militara de Ofiteri Activi de Geniu, Constructii si Cai Ferate din Ramnicu - Valcea si Centrul de Instructie al Trupelor de Geniu de la Cernica, institutii la care veneau să studieze și militari străini. Sub conducerea sa, arma Geniu a cunoscut cea mai glorioasă perioadă din epoca de după cel de al Doilea Război Mondial.

1972 - 1980 - Comandantul Trupelor de Geniu - generalul Emil Andriescu.

1980 - 1982 - Director General Adjunct la Centrala "Canal Dunare - Marea Neagra" - generalul Emil Andriescu

Generalul Emil Andriescu a coordonat lucrările la construcția Transfăgărășanului, misiune pentru care a primit medalia „Ordinul Muncii" - clasa 1, cea mai înaltă distincție care se putea primi la acea vreme. De asemenea a coordonat lucrările la construcția stațiunii Neptun. Din functia de comandant al armei Geniu, a coordonat eroicele actiuni de salvare de vieti omenesti, de inlaturare a distrugerilor si de consolidare a cladirilor grav avariate pe care genistii le-au intreprins aproape cu pretul propriilor lor vieti, dupa marele cutremur din 4 martie 1977, atat in Bucuresti cat si in Zimnicea. De asemenea a participat la conducerea actiunilor pentru oprirea si inlaturarea efectelor inundatiilor din anul 1970 in judetele Braila si Ialomita si din anul 1975 in Bucuresti. Din 1980 până în 1982 a îndeplinit funcția de director general adjunct la Centrala „Canal Dunare - Marea Neagră” in cadrul Ministerului Transporturilor si Telecomunicatiilor.

A încetat din viață pe 18 septembrie 1992, fiind înmormantat cu onoruri militare pe Aleea Generalilor din Cimitirul Ghencea Militar.