Wikipedia

Eneida

poem latin de Vergilius

Eneida
Cristoforo Majorana - Leaf from Eclogues, Georgics and Aeneid - Walters W40055R - Open Obverse.jpg
Manuscris al Eneidei, circa 1470 (Cristoforo Majorana)
Volume
Liber I[*][[Liber I (first part of the Aeneid)|​]]
Liber II[*][[Liber II (second part of the Aeneid)|​]]
Liber III[*][[Liber III (third part of the Aeneid)|​]]
Liber V[*][[Liber V (fourth part of the Aeneid)|​]]
Liber V[*][[Liber V (fifth part of the Aeneid)|​]]
Liber VI[*][[Liber VI (sixth part of the Aeneid)|​]]
Liber VII[*][[Liber VII (seventh part of the Aeneid)|​]]
Liber VIII[*][[Liber VIII (eighth part of the Aeneid)|​]]
Liber IX[*][[Liber IX (ninth part of the Aeneid)|​]]
Liber X[*][[Liber X (tenth part of the Aeneid)|​]]
Liber XI[*][[Liber XI (eleventh part of the Aeneid)|​]]
Liber XII[*][[Liber XII (twelfth part of the Aeneid)|​]]
Informații generale
AutorPublius Vergilius Maro[1][2][3]
Genliteratură epică
Epopee
Ediția originală
Titlu original
Aeneis
Limbalimba latină
Țara primei aparițiiRoma Antică
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eneida, considerată epopeea națională a romanilor, este un poem epic aparținând scriitorului latin Vergilius. Alcătuită din 12 cărți, grupate în două părți, corespunzătoare celor două epopei ale lui Homer, marele model literar al poetului latin.

Personaje principaleModificare

ZeiModificare

MuritoriModificare

SubiectulModificare

 
Pergament al cântului IV din Eneida, anii 400 d.Hr.

Primele șase cărți prezintă călătoria lui Aeneas de la plecarea din Troia până la sosirea în Latium. Asemănătoare cu Odiseea, această parte a epopeii înfățișează evenimentele care au avut loc în al șaptelea an de rătăciri pe mare. După ce flota lui Aeneas este aruncată de furtună pe țărmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, îi găzduiește pe troieni și organizează în cinstea lor un banchet.

Ultimele șase cărți prezintă luptele dintre troieni și populațiile din Latium, conduse de Turnus, regele rutuliilor. După ce pleacă din Cartagina, Aeneas debarcă la gurile Tibrului, unde domnea Latinus; fiica acestuia, Lavinia, urma să devină soția lui Aeneas; Turnus, logodnicul Laviniei, pregătește războiul împotriva lui Aeneas. Din această luptă, eroul troian iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice.

Traduceri în limba românăModificare

  • Vergilius, P. Maro, traducere G. Coșbuc, Aeneis, București, Editura Librăriei Sfetea, 1896
  • Vergilius, P. Maro, traducere (în proză) N. Pandelea, Eneida, București, Editura Viata Romanească, 1921
  • Vergilius, P. Maro, traducere Dumitru Murărașu, Eneida, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1956
  • Vergilius, P. Maro, traducere (în proză) Eugen Lovinescu, Eneida, București, Albatros, 1978
  • Vergilius, P. Maro, Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers
  • Vergilius, P. Maro, traducere Nicolae Ionel, Eneida, Iași, Institutul European, 1996
  • Vergilius, P. Maro, traducere Dan Slușanschi, Eneida, București, Editura Paideia, 2000
  • Vergilius, P. Maro, traducere Dan Slușanschi, Eneida, Editura Ratio et Revelatio, 2014
  • M. Dickstein, Eneida lui Virgiliu, Cernăuți, Tipografia Mitropolitului Silvestru, 1932

EcranizăriModificare

NoteModificare

  1. ^ Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ Eneide, Enciclopedia on line, accesat în  
  3. ^ PHI Latin Texts, accesat în  

  Materiale media legate de Eneida la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eneida&oldid=15515990