Energia nucleară în Rusia

În 2018 centralele nucleare din Rusia au generat 202,87 TWh de electricitate, sau 20,8% din toată energia produsă. Capacitatea brută instalată a reactorilor rusești constituia 31.315 MW.

Centrala nucleară de la Leningrad

Strategia energetică rusă din 2003 a stabilit drept prioritate reducerea surselor de energie pe bază de gaz natural, urmărind realizarea acestui lucru prin dublarea generării de energie nucleară până în 2020. În 2006 Agenția Federală a Energiei Atomice (Rosatom) a anunțat țintele pentru producția de energie nucleară în viitor: să furnizeze 23% din necesarul de electricitate până în 2020 și 25% până în 2030[1]. În 2013 statul rus a alocat 80,6 miliarde de ruble (2,4 miliarde de dolari) pentru dezvoltarea propriei industrii nucleare, în special a proiectelor de export prin care companiile rusești dețin și operează centrala, ca în cazul Centralei Nucleare de la Akkuyu[2].

Rusia a făcut planuri pentru a mări numărul reactorilor nucleari în funcțiune de la 31 la 59. Reactorii vechi vor fi întreținuți și modernizați, inclusiv unitățile RBMK, familie din care au făcut parte reactorii de la Cernobîl. China și Rusia s-au înțeles în octombrie 2005 să continue cooperarea în domeniul construcției de centrale nucleare.

Conform legislației adoptate în 2001, toți reactorii civili sunt operați de Energoatom. Mai recent, în 2007, parlamentul rus a adoptat legea ”Cu privire la administrarea și dispoziției proprietății și acțiunilor organizațiilor care folosesc energie nucleară și cu privire la schimbările relevante a unor acte legislative ale Federației Ruse”, care a creat Atomenergoprom, un holding pentru toată industria civilă nucleară rusă, inclusiv Energoatom, producătorul și furnizorul de combustibil nuclear TVEL, exportatorul de uraniu Tekhsnabexport (Tenex) și constructorul de complexe nucleare Atomstroyexport.

În calitate de membru al ITER, Rusia participă la proiectarea reactorii de fuziune nucleară.

Guvernul rus planifică să aloce 127 miliarde de ruble (5,42 miliarde de dolari) unui program federal dedicat tehnologiilor de energie nucleară de generație următoare.

În anii 1970 costul overnight de construcție era de 800 $/kWh la cursul valutar din 2016[3].

Industria nucleară rusă are 200.000 de angajați[4]. Rusia este recunoscută pentru expertiza sa în domeniul dezastrelor nucleare și pentru siguranța tehnologiilor sale[5][6][7][8].

Rusia de asemenea caută să realizeze un plan ambițios de a crește vânzările de reactori rusești peste hotare[9]. În prezent este oferit pe piață reactorul cu apă sub presiune VVER-1200, care este o evoluție a reactorului VVER-1000, cu o capacitate sporită de 1200 MWe (brut) și cu mai multe măsuri pasive de siguranță[10]. În august 2016 primul VVER-1200, Novovoronej II-1, a fost conectat la rețea[11].

În 2016 a fost anunțată intenția de a construi 11 noi reactori nucleare până în 2030, printre care și primul VVER-600, o versiune mai mică a VVER-1200 cu două circuite de răcire, destinată regiunilor și piețelor mai mici[12]. De asemenea au fost aprobate planurile generale pentru construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor radioactive în ținutul Krasnoyarsk[12]. Acestea vizează atât instalații de procesare a deșeurilor radioactive de nivel scăzut și intermediar în apropiere de suprafață, cât și depozite geologice la adâncimi mari pentru deșeurile de nivel înalt.

Reactori nucleari modificare

Reactori în funcțiune modificare

Denumire Locație Tip Capacitate, MWe Operațional Comentarii
Obninskaya Obninsk AM-1 5 1954–2002 Prima centrală nucleară din lume
Sibirskaya Seversk EI-2 100 1958–1990
ADE-3 1961–1992
ADE-4 1963–2008
ADE-5 1965–2008
Beloyarskaya Zarecinîi AMB-100 108 1964–1981
AMB-200 260 1967–1989
BN-600 600 1980–
BN-800 864 2014–
Dimitrovgradskaya Dimitrovgrad BOR-60 12 1968–
Novovoronezhskaya Novovoronej VVER 210 1964–1984
VVER 365 1969–1990
VVER 417 1971–
VVER 417 1972–
VVER 1000 1980–
Leningradskaya Sosnovy Bor RBMK 1000 1973–
RBMK 1000 1975–
RBMK 1000 1979–
RBMK 1000 1981–
Kolskaya Polyarnye Zori VVER 440 1973–
VVER 440 1974–
VVER 440 1981–
VVER 440 1984–
Bilibinskaya Bilibino EGP 12 1974– producție combinată de căldură și electr.
EGP 12 1974–
EGP 12 1975–
EGP 12 1976–
Kurskaya Kurchatov RBMK 1000 1976–
RBMK 1000 1979–
RBMK 1000 1983–
RBMK 1000 1985–
Smolenskaya Desnogorsk RBMK 1000 1982–
RBMK 1000 1985–
RBMK 1000 1990–
Kalininskaya Udomlya VVER 1000 1984–
VVER 1000 1986–
VVER 1000 2004–
VVER 1000 2011–
Balakovskaya Balakovo VVER 1000 1985–
VVER 1000 1987–
VVER 1000 1988–
VVER 1000 1993–
Rostovskaya Volgodonsk VVER 1000 2001–
VVER 1000 2009-

11 din reactorii Rusiei sunt de tipul RBMK 1000, similar celui folosit de centrala nucleară de la Cernobîl. Inițial o parte din acestea urmau să fie oprite, dar ulterior au primit extensii a termenului de exploatare și capacitatea lor a fost ridicată cu 5%. Criticii afirmă că acești reactori au un ”design inerent nesigur” care nu poate fi îmbunătățit cu ajutorul modernizării și a componentelor noi, mai mult ca atât unele părți din reactori sunt imposibil de înlocuit. Grupurile ecologice din Rusia susțin că prelungirea termenului de exploatare ”încalcă legea rusă, deoarece proiectele nu au fost supuse evaluărilor de mediu”[13].

 
Camera de control a reactorului VVER-1000 în 2009, Kozlodui Unitatea 5

Reactorii nucleari în proces de construcție modificare

Reactor Tip MWe net MWe brut Începutul construcției Va fi operațional (comercial)
Akademik Lomonosov KLT-40S 64 (2x32) 70 (2x35) 2007-05-15 2017
Baltiiskaya-1 VVER-1200 1109 1194 2012-02-22 2018 (??)
Beloyarsk-4 FBR BN-800 789 864 2006-07-18 2015 Terminat
Leningrad 2-1 VVER-1200/V491 1085 1170 2008-10-25 2018
Leningrad 2-2 VVER-1200/V491 1085 1170 2010-04-15 2019
Novovoronej 2-1 VVER-1200/V392М 1114 1200 2008-06-24 2017 Terminat
Novovoronej 2-2 VVER-1200/V392М 1114 1200 2009-07-12 2019
Rostov-3 VVER-1000 1011 1100 2009-09-15 2015 Terminat
Rostov-4 VVER-1000 1011 1100 2010-06-16 2017
Total: 6(9) 8382 9068

Proiecte internaționale ale industriei nucleare ruse modificare

Țară Reactor Tip MWe net MWe brut Începutul construcției Va fi operațional (comercial)
Turcia Akkuyu-1/2/3/4 VVER-1200/491 1115 1200 2016 (prima unitate) 2023 (prima unitate)
Belarus Belarusian-1 VVER-1200 1115 1200 2013-11-06 2019
Belarusian-2 VVER-1200 1115 1200 2014-06-03 2020
Iran Bushehr-1 VVER-1000/446 915 1000 1975-05-01 (1995) 2013-09-23
Bushehr-2 VVER-1000/446 915 1000 2016-09-10 2025
Bushehr-3 VVER-1000/446 915 1000 2016-09-10 2027
India Kudankulam-1 VVER-1000/412 917 1000 2002-03-31 2013-10-22
Kudankulam-2 VVER-1000/412 917 1000 2002-07-04 2016-07-10
Kudankulam-3/4 VVER-1000/412 917 1000 în negocieri
Slovacia Mochovce-3/4 VVER-440 440 471 1987-01-27 (noiembrie 2009) 2017
Vietnam Ninh Thuan 1-1/2 VVER-1000/428 950 1000 anulat anulat
Ninh Thuan 1-3/4 VVER-1000/428 950 1000 anulat anulat
China Tianwan-1 VVER-1000/428 990 1060 1999-10-20 2007-05-17
Tianwan-2 VVER-1000/428 990 1060 2000-10-20 2007-08-16
Tianwan-3 VVER-1000/428М 1050 1126 2012-12-27 2018
Tianwan-4 VVER-1000/428М 1050 1126 2013-09-27 2018
Ucraina Khmelnitskiy-3/4 VVER-1000/392B 950 1000 anulat anulat

Pe lângă acestea, lista proiectelor în fază de elaborare la care Atomstroyexport dorește să participe conține[14]:

  • Centrala nucleară de la Temelin, reactorii 3 și 4 (Cehia)
  • Centrala nucleară din Iordania (un reactor, cu posibilitatea de a construi al doilea)
  • Centrala nucleară de la Mețamor, reactorii 3 și 4 (Armenia)
  • O centrală nucleară cu un reactor VBER-300 (Kazahstan)
  • Centrala nucleară de la Sanmen (China)

Companii de inginerie nucleară modificare

  • Atomenergomash - produce generatori de aburi pentru centralele nucleare
  • Atommash - cândva cea mai mare uzină de inginerie nucleară capabilă să producă până la 8 reactori pe an, dar după prăbușirea Uniunii Sovietice a fost privatizată și reorganizată în cadrul companiei Energomash; în prezent nu mai este capabilă să construiască reactori
  • Atomstroyexport - companie care deține monopolul asupra exportului de utilaje și servicii nucleare
  • OKBM Afrikantov - companie de proiectare și inginerie nucleară
  • OKB Gidropress - companie de proiectare și inginerie nucleară

Siguranță modificare

Ca urmare a accidentului nuclear de la Fukushima-Daiichi din 2011, Rusia intenționează să execute ”teste de stres” la toți reactorii pentru ”a aprecia capacitatea lor de a rezista cutremurelor mai puternice decât cele anticipate de proiectul original”[15].

Referințe modificare

  1. ^ World Nuclear Association. „Russia's Nuclear Fuel Cycle”. Accesat în . 
  2. ^ World Nuclear News. „Russia invests in nuclear”. Accesat în . 
  3. ^ USA. (1982). Technology and Soviet energy availability. Boulder (Colorado): Westview press. p. 126.
  4. ^ "Nuclear rethink urged". The Moscow News. 21 martie 2011.
  5. ^ "Benchmarking the global nuclear industry 2012 Heading for a fast recovery[nefuncțională]" (PDF). E&Y. 11 octombrie 2012. Accesat la 13 octombrie 2014.
  6. ^ "Rosatom today and overview of its current and prospective Nuclear Power Plant projects Arhivat în , la Wayback Machine." (PDF). Rosatom. 21 august 2013. Accesat la 9 aprilie 2017.
  7. ^ "International Standards of Safety and the Modern Projects of Nuclear Power Stations" (PDF). Rosatom. 4 noiembrie 2013. Accesat la 9 aprilie 2017.
  8. ^ "Russia's efforts to improve safety following the Chernobyl and the Fukushima accidents" (PDF). IBRAE. 6 noiembrie 2013. Accesat la 9 aprilie 2017.
  9. ^ Eve Conant, pentru Pulitzer Center. „Russia's Nuclear Salesmanship”. Accesat în . 
  10. ^ Nikolay Fil (26–28 July 2011). "Status and perspectives of VVER Status and perspectives of VVER nuclear power plants nuclear power plants" (PDF). OKB Gidropress. IAEA. Accesat la 9 aprilie 2017.
  11. ^ World Nuclear News. „Russia connects Novovoronezh 6 reactor to grid”. Accesat în . 
  12. ^ a b World Nuclear News. „Russia to build 11 new nuclear reactors by 2030”. Accesat în . 
  13. ^ Igor Koudrik and Alexander Nikitin (13 decembrie 2011). "Second life: The questionable safety of life extensions for Russian nuclear power plants Arhivat în , la Wayback Machine.". Bulletin of the Atomic Scientists. Accesat la 9 aprilie 2017.
  14. ^ Rosatom. „NPP Projects - Perspective”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Matthew L. Wald (24 martie 2011). "Russia Plans to Test Reactors For Ability to Survive Quakes". New York Times. Accesat la 9 aprilie 2017.