Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă cantitatea de energie care este necesară pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Cantitativ, procesul de ionizare se poate nota astfel:

X + energie → X+ + e

unde X este orice atom sau moleculă care poate ionizată, X+ este atomul sau molecula care a cedat electronul, iar e este electronul cedat.

Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare,[1] deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete) [2]

Energii multiple modificare

Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel:

Prima energie de ionizare
X → X+ + e
A doua energie de ionizare
X+ → X2+ + e
A treia energie de ionizare
X2+ → X3+ + e

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9
  2. ^ IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015
  • Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972