Engelbert de Carinthia
Engelbert al II-lea (d. 12 sau 13 aprilie 1141) a fost markgraf de Istria și de Carniola din jurul anului 1107 până la 1124. În 1124, el a fost promovat la rangul de duce de Carintia și markgraf de Verona, posesiuni pe care le-a stăpânit până la retragerea sa din 1135.
Engelbert făcea parte din familia de Sponheim, el fiind fiul contelui Engelbert I de Sponheim, cu soția sa Hedwiga (de descendență necunoscută, probabil fiică a ducelui Bernard al II-lea de Saxonia, din familia Billungilor).
În jurul anului 1100, el a întemeiat comitatul de Kraiburg pe moșia preluată de soția sa în Bavaria. Spre deosebire de tatăl său, Engelbert al II-lea a fost un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea în septembrie 1122. În același an, fratele său mai mare, Henric al III-lea a devenit duce de Carintia, iar la moartea acestuia din 1123 Engelbert i-a succedat în acest ducat, după ce îl înlocuise deja pe contele Ulrich al II-lea de Weimar în funcția de markgraf de Istria și de Carniola din 1107.
El a fost căsătorit cu Uta, fiică a burgravului Ulrich de Passau (d. în jur de 1099). Împreună cu aceasta, a avut următorii copii:
- Ulric, succesor al tatălui său în Carintia din 1135
- Engelbert, succesor al tatălui său în Istria, Carniola și Kraiburg din 1124
- Henric, episcop de Troyes din 1145
- Matilda, căsătorită cu Theobald al IV-lea, conte de Blois și de Champagne
- Rapoto, conte de Ortenburg din 1130 și de Kraiburg din 1173
- Adelida, abatesă de Göss din 1146
- Hartwig, episcop de Regensburg din 1155
- Ida, căsătorită cu contele Guillaume al III-lea de Nevers
Engelbert al II-lea a murit la abația din Seeon, unde este și înmormântat.