Enzimele de restricție, endonucleazele de restricție sau restrictazele sunt o clasă de enzime care catalizează procesul de clivare al AND-ului în fragmente mai mici, la nivelul unor situsuri specifice care poartă denumirea de situsuri de restricție.[1][2][3][4] Enzimele de restricție sunt o clasă de endonucleaze și pot fi subclasificate în 5 tipuri, care diferă prin structură și prin modul în care se face clivarea moleculei de ADN (ruperea catenei se face fix în situsul de recunoaștere sau ruperea se face într-un alt loc). Pentru a se realiza ruperea moleculei de ADN, enzimele de restricție taie catena de două ori, de fiecare dată pentru fiecare lanț monocatenar (format din oză-fosfat) din dublul helix.

  1. ^ Roberts RJ (noiembrie 1976). „Restriction endonucleases”. CRC Critical Reviews in Biochemistry. 4 (2): 123–64. doi:10.3109/10409237609105456. PMID 795607. 
  2. ^ Kessler C, Manta V (august 1990). „Specificity of restriction endonucleases and DNA modification methyltransferases a review (Edition 3)”. Gene. 92 (1–2): 1–248. doi:10.1016/0378-1119(90)90486-B. PMID 2172084. 
  3. ^ Pingoud A, Alves J, Geiger R (). „Chapter 8: Restriction Enzymes”. În Burrell M. Enzymes of Molecular Biology. Methods of Molecular Biology. 16. Totowa, NJ: Humana Press. pp. 107–200. ISBN 0-89603-234-5. 
  4. ^ „SITUS DE RESTRICTIE - Dicționar Medical Român”, Dictio.ro, accesat în  

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare