Arhiepiscopia de Hajdúdorog

(Redirecționat de la Episcopia de Hajdúdorog)
Arhiepiscopia de Hajdúdorog
Greek Catholic Cathedral Hajdudorog.jpg
Poziție geografică
ȚarăUngaria  Modificați la Wikidata
Statistici
Populație 
 –totală4.539.000  Modificați la Wikidata
Viața bisericească
CultBiserica Greco-Catolică Maghiară  Modificați la Wikidata
Înființare  Modificați la Wikidata
Catedralăcatedrala din Hajdúdorog[*]  Modificați la Wikidata
Conducere
Prezență online
site web oficial

Arhiepiscopia de Hajdúdorog (în maghiară Hajdúdorogi Főegyházmegye, în latină Archidioecesis Haidudoroghensis) este unitate de cult a Bisericii Greco-Catolice Maghiare, cu sediul la Hajdúdorog. Papa Francisc a ridicat în anul 2015 Episcopia de Hajdúdorog la rangul de arhiepiscopie și l-a numit pe Fülöp Kocsis în funcția de arhiepiscop-mitropolit. Acesta este totodată întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice Maghiare, cu două episcopii sufragane (la Miskolc și Nyíregyháza).

IstoricModificare

Pentru mai multe detalii, vezi și Biserica Greco-Catolică Maghiară

Demersurile pentru înființarea Episcopiei de Hajdúdorog au fost treptate. La început a fost dusă de preoțimea ruteană susținută de autoritățile maghiare. Preotul de origine ruteană András Bacsinszky⁠(hu) de la Hajdúdorog a tradus cărțile de rugăciune ale rutenilor în limba maghiară. După ce a fost ales episcop de Muncaci (1772-1809) l-a însărcinat pe preotul S. Szabo să traducă în maghiară Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și să o introducă în biserică. Încercându-se apoi să fie introduse inovațiile acestea și în parohia din Macău, a întâlnit opoziția episcopului român de Oradea, Iosif Pop Silaghi, contra căruia naționaliștii maghiari au pornit o campanie de presă.

După ce opinia publică a fost pregătită de clerul rutean maghiarizat, autoritățile maghiare au convocat un congres (16-17 februarie 1868) pentru a îmbrăca forma oficială rezultatele obținute. Guvernul maghiar, sub președinția lui Gyula Andrássy, a promis tot concursul pentru înființarea unei episcopii greco-catolice maghiare. Întâiul succes al acestor inițiative a fost înființarea Vicariatului greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. Vicariatul a fost înființat în detrimentul Episcopiei de Muncaci, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii.

Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrecen, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice.[necesită citare]

Pentru a spori propaganda pentru introducerea limbii maghiare în biserică, rutenii maghiarizați au făcut o demonstrație patriotică, celebrând Sf. Liturghie în ungurește în biserica Universității din Budapesta. Fiind informat de noul procedeu, Vaticanul a cerut informații prin Nunțiatura din Viena mitropolitului Victor Mihaly de Apșa de la Blaj, care a arătat, în răspunsul său din 8 august 1896, cum fruntașii Bisericii Catolice încurajează acțiunea protejată de calvini. După informațiile avute, Sf. Oficiu a ordonat măsuri contra acestor tendințe care au avut ecou în parlament, unde primul ministru Dezideriu Banffy a declarat că episcopia nu poate fi înființată decât după ce limba maghiară va fi recunoscută ca limbă liturgică. De aici înainte, propaganda ungurească a luat această direcție, căutând să obțină admiterea limbii maghiare între limbile liturgice. Cu acest scop s-a înființat la Budapesta, în 2 septembrie 1896, Comitetul maghiarilor catolici de rit grec, compus din 50 de persoane sub președinția deputatului I. Szabo, care au cerut episcopatului catolic de ambele rituri să intervină pe lângă Sfântul Scaun pentru recunoașterea limbii maghiare ca limbă liturgică.

Un pas spre realizarea acestui plan a fost pelerinajul din 1900 la Roma, compus din 400 persoane, preoți și laici, reprezentând 139 comune, sub conducerea episcopilor greco-catolici ruteni ai Episcopiei de Eperjes (Prešov) și Muncaci. Aceștia au prezentat un memoriu papei Leon al XIII-lea, expunând dezideratele de mai sus. Acțiunea lor a fost susținută de autoritățile religioase și politice din Budapesta și Viena, care prin informațiile date au reușit să convingă pe papa Pius al X-lea să înființeze Episcopia de Hajdúdorog. Când episcopul Vasile Hossu, trimis anume la Roma, i-a demonstrat abilitatea și viclenia guvernului maghiar, papa a terminat discuția cu următoarele cuvinte: „mi hanno ingannato” (m-au înșelat). De aceea a decis să revizuiască bula de înființare a episcopiei, dar a fost împiedicat de situația politică din Europa.[1]

În anul 1914 agentul român Ilie Cătărău a comis un atentat cu bombă la sediul Episcopiei de Hajdúdorog din Debrecen, atentat în care și-au pierdut viața vicarul episcopal și doi funcționari, iar alte șapte persoane au fost rănite grav.[2] După incident sediul episcopal a fost mutat la Nyíregyháza.

La propunerea episcopului de Hajdúdorog, István Miklósy, împăratul Franz Joseph a înființat în data de 6 septembrie 1915 Vicariatul Greco-Catolic al Ținutului Secuiesc, cu sediul în Târgu Mureș. Din unitatea bisericească administrativă au făcut parte 35 parohii cedate de Arhiepiscopia de Făgăraș, care s-au aflat sub conducerea vicarului Gyula Hubán.[3] Prin decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934[4] Congregația pentru Bisericile Orientale a readus sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Făgăraș și Alba Iulia cele 35 de parohii unite din Ținutul Secuiesc, care fuseseră subordonate Eparhiei de Hajdúdorog.

StructurăModificare

 
Fülöp Kocsis⁠(hu), arhiepiscopul-mitropolit de Hajdúdorog
 
Teritoriul actual al Arhieparhiei de Hajdúdorog
 
Catedrala din Debrecen
 
Iconostasul catedralei din Hajdúdorog

Din 2015 sediul Arhiepiscopiei de Hajdúdorog este în orașul Debrecen.

EpiscopiModificare

Au păstorit această eparhie:

Împărțirea administrativăModificare

  1. Protopopiatul Buda
    1. Budaörs
    2. Budapest-Buda
    3. Csepel
    4. Érd
    5. Győr
    6. Pomáz
    7. Szigetszentmiklós
  2. Protopopiatul Debrecen
    1. Debrecen
    2. Debrecen-Csapókert
    3. Debrecen-Józsa
    4. Debrecen-Tócóskert
    5. Hajdúsámson
    6. Hajdúszoboszló
  3. Protopopiatul Hajdúdorog
    1. Hajdúböszörmény
    2. Hajdúdorog
    3. Hajdúnánás
    4. Téglás
  4. Protopopiatul Nyíradony
    1. Álmos
    2. Bedő
    3. Fülöp
    4. Létavértes-Nagyléta
    5. Létavértes-Vértes
    6. Nyírábrány
    7. Nyíracsád
    8. Nyíradony
    9. Nyírmártonfa
    10. Pocsaj
  5. Protopopiatul Pécs
    1. Dunaújváros
    2. Pécs
    3. Veszprém
  6. Protopopiatul Pest
    1. Budapest
    2. Budapest-Kispest
    3. Budapest-Pesterzsébet
    4. Budapest-Rákosmente
    5. Budapest-Újpest
    6. Gödöllő
    7. Dunakeszi
    8. Vác
  7. Protopopiatul Szeged
    1. Kecskemét
    2. Makó
    3. Szeged
    4. Szolnok[5]

NoteModificare

  1. ^ I. Georgescu, George Pop de Băsești, Oradea, 1935, p. 269.
  2. ^ Primul Război Mondial ar fi putut izbucni în România
  3. ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog, Enciclopedia Catolică Maghiară (accesat în data de 09.11.2020)
  4. ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.
  5. ^ Arhiepiscopia de Hajdúdorog. „Hajdúdorogi Főegyházmegye”. hd.gorogkatolikus.hu. Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Cecilia Cârja, Românii greco-catolici și Episcopia de Hajdúdorog, Presa Universitară Clujeană, 2009.