Epooforon

Uterul și ligamentul larg drept, văzut din spate. Epohoronul (epoöphoron) este vizibil între ovar și trompa uterină
Detalii
Latinăepoophoron
Originea embrionarăCanalul mezonefric Wolff
SistemAparatul genital feminin
Resurse externe
Gray'sp.1206
TAA09.1.05.001
FMA18691
Terminologie anatomică

Epooforonul (latină epoophoron) (alte denumiri: organul lui Rosenmüller, parovarium, epoöphoron) reprezintă un organ vestigial al aparatului genital feminin, rest al canalelor mezonefrice superioare, porțiunii genitale din canalul Wolff.[1] La femei, în perioada dezvoltării embrionare, ductele mezonefrice Wolff involuează începând cu săptămâna a l0-a.[2]

Anatomie

modificare

Epooforonul este amplasat între foițele mezosalpingelui, pe porțiunea laterală, între ovar și trompa uterină. Epooforonul este constituit dintr-un canal longitudinal dispus paralel cu trompa uterină și 15-20 canalicule verticale mai mici. Aceste canalicule pornesc dinspre hilului ovarian și se deschid în canalul longitudinal.[3][4]

Omologie

modificare

Ductele epooforonului sunt echivalente cu canalele epididimare și eferente ale testiculelor la bărbați.[5]

Referințe

modificare
  1. ^ STAMATIAN, Florin; SURCEL, I. Vasile; ONA, Dan; ROȘCA, Augustin. Obstetrică și ginecologie. Vol. 1. Obstetrica. Cluj-Napoca: Editura Echinox, 2003. 347 p. ISBN 973-8298-35-0
  2. ^ CRIȘAN, Nicolae; NANU, Dimitrie. Ginecologie - Manual. București: Societatea Știință și Tehnică, 1997. 366 p. ISBN 973-9236-23-5
  3. ^ MUNTEANU, Ioan. Tratat de Obstetrică. București: Editura Academiei Române, 2001. ISBN 973-23-0789-5
  4. ^ ȘTEFANEȚ, Mihail. Anatomia omului: [pentru uzul studenților: în m. m. vol.]. Vol. 2. Chișinău: CEP „Medicina”, 2008. 524 p. ISBN 978-9975-915-72-4
  5. ^ PAPILIAN, Victor. Anatomia omului. Vol.2: Splanhnologia. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1979. 404 p.