Eric de Oliveira Pereira
| Eric de Oliveira | |||
|---|---|---|---|
 | |||
| Informații generale | |||
| Data nașterii | (39 de ani)[1] | ||
| Locul nașterii | Nova Iguaçu, Rio de Janeiro, Brazilia | ||
| Înălțime | 177 cm | ||
| Greutate | 78 kg | ||
| Post | mijlocaș | ||
| Număr |
7  | ||
| Cluburi de seniori* | |||
| Ani | Club | Ap | (G) |
| 2007-2008 |
 Clube Atlético Metropolitano(d) | 5 | (3) |
| 2007-2011 |
 Gaz Metan | 61 | (18) |
| 2011-2012 |
 Karpaty Lviv | 6 | (0) |
| 2012-2013 |
Gaz Metan | 22 | (4) |
| 2013-2014 |
 Pandurii | 18 | (11) |
| 2014-2015 |
 Al-Ahli | 9 | (1) |
| 2015 |
Pandurii | 13 | (2) |
| 2015-2016 |
Najran SC | 12 | (4) |
| 2015 |
 Matsumoto(d) | ||
| 2016-2017 |
Gaz Metan | 34 | (6) |
| 2017-2019 |
 Viitorul Constanța | 32 | (14) |
| 2018 |
→ Al-Markhiya Sports Club(d) | 9 | (3) |
| 2020-2021 |
.png){kind=small} Voluntari | 17 | (2) |
| 2021 |
Gaz Metan | ||
| Total | 294 | (87) | |
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text  | |||
Eric de Oliveira Pereira (n. , Nova Iguaçu, Rio de Janeiro, Brazilia) este un fotbalist brazilian și român retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș la echipe ca Gaz Metan, Viitorul Constanța și Pandurii. El a mai evoluat pentru CS Metropolitano, Gaz Metan Mediaș, de două ori și Karpaty Lvov până să ajungă la Târgu Jiu.
Cariera de jucător
modificareÎn 2007, Eric a debutat, în Brazilia, pentru clubul Metropolitano, unde a jucat puțin timp, însă unde a avut contract până în 2008.
Gaz Metan Mediaș
modificareÎn sezonul 2007-2008, Eric a fost împrumutat de Gaz Metan Mediaș, echipă aflată în Liga a II-a, pe care a ajutat-o să promoveze în prima divizie. A debutat la Gaz Metan într-un meci cu CSM Reșița, scor 3-1.[2] În 2008, a semnat un contract cu Gaz Metan, fiind transferat de la Metropolitano.[3] A debutat în Europa League, în meciul cu Kuopion Palloseura, din 2011, care s-a terminat acasă 2-0. La scurt timp, după aceea, a plecat de la Gaz Metan și a revenit aici în septembrie 2012.[4] În sezonul 2012-2013, a fost căpitanul Gaz Metanului, jucând în 22 de meciuri și marcând 4 goluri.
Alte echipe
modificareS-a antrenat o perioadă la Vfl Wolfsburg, dar nu a jucat suficient de bine pentru a putea rămâne. A plecat la Karpaty Liov, unde a stat un sezon.
Pandurii Târgu Jiu
modificareLa 15 iulie 2013, Eric a semnat cu Pandurii Târgu Jiu, vicecampioana entitre, urmându-l aici pe fostul său antrenor de la Gaz Metan, Cristian Pustai.[5] Cu Pandurii, a ajuns până în grupele Europa League, contabilizând 8 partide. Cea mai importantă dintre ele a fost meciul retur contra Levadiei Tallin, soldată cu o victorie a gorjenilor cu scorul de 4-0, din turul 2 preliminar, când Eric a fost omul meciului, având 3 pase decisive de gol. A reușit cel mai important gol al carierei sale pentru gorjeni, în meciul cu Fiorentina scor 1-2, la data de 7 noiembrie 2013; Pandurii au condus cu scorul de 1-0, dar au fost egalați și ulterior, au câștigat în prelungirile partidei într-un gol marcat din ultima fază.
Palmares
modificareCupa României: 2019
- Individual
- Stranierul Anului din Liga I: 2010,2013
Note
modificare- ^ Eric, Transfermarkt, accesat în
- ^ Povestea de Hollywood a lui Eric, revenit după 9 ani în punctul de unde a plecat.
- ^ Gaz Metan va lua măsuri disciplinare împotriva lui Eric de Oliveira[nefuncțională], Rondul de Sibiu, 4 iulie 2011
- ^ După un an, Eric a jucat din nou pentru Gaz Metan! Ce experiență neplăcută a trăit la revenire, Cosmin Prișcă, 8 septembrie 2011, gsp.ro
- ^ Eric de Oliveira a semnat un contract de trei ani cu Pandurii Târgu Jiu Arhivat în , la Wayback Machine., Andrei Naita, 15 iulie 2013, Antena 1 Sibiu
Legături externe
modificare- pt kuniyw.com Profil
- ro Pagina jucătorului pe site-ul clubului Gaz Metan Arhivat în , la Wayback Machine.
- Pagina jucătorului la Romaniansoccer.ro
Interviuri
- România, a treia putere a lumii la importul de brazilieni!, 1 mai 2011, Iulian Anghel, Adevărul
- INTERVIU Eric de Oliveira: „M-am născut gol, urât și fără păr, iar România mi-a dat tot!”, 31 octombrie 2013, Alex Stefan, Adevărul