Ernest de Babenberg
Margraf al Austriei

Margraful Ernst rănit în Bătălia de la Homburg an der Unstrut (arborele genealogic Babenberg, Mănăstirea Klosterneuburg, 1490).
Date personale
Născut1027
Decedat10 iunie 1075
ÎnmormântatAbația Melk Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimort în luptă[*] Modificați la Wikidata
PărințiAdalbert
Frozza Orseolo
Căsătorit cuAdelaida de Eilenburg[*]
Suanhild a Ungariei[*] Modificați la Wikidata
CopiiLeopold al II-lea
Adalbert I de Bogen[*]
Justizia of Babenberg[*][[Justizia of Babenberg (Peerage person ID=619690)|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiemargraf Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăCasa de Babenberg
Margraf al Austriei
Domnie1055 - 1075
PredecesorAdalbert
SuccesorLeopold al II-lea

Ernest, supranumit cel Viteaz, (n. 1027 – d. ) aparținând Casei de Babenberg a fost margraf al Austriei din 1055 până în 1075.[1] A fost fiul lui Adalbert cel Victorios și al soției sale, Frozza Orseolo, (Frowiza) fiica dogelui Ottone Orseolo.

Ernest l-a succedat pe tatăl său, Adalbert, reușind să unească sub cârmuirea sa Marca Boemiei și Marca Ungariei cu Marca Austriei. În timpul domniei sale, familia Kuenringer a început colonizarea regiunii numite astăzi Waldviertel din Austria Inferioară.

La începutul Controversei pentru învestitură el s-a aflat de partea împăratului Henric al IV-lea. Deși jurământul său de vasal nu îl obliga să participe cu oaste la campaniile militare ale împăratului romano-german care nu se desfășurau în apropierea graniței Mărcii de Austria, totuși Ernest a luat parte alături de Henric al IV-lea pe 9 iunie 1075 la Bătălia de la Homburg an der Unstrut (în Rebeliunea Saxonilor condusă de contele Otto de Nordheim și de ducele Saxoniei, Magnus von Bilung).[2] Deși împăratul a fost învingător, Ernest a fost recunoscut de saxoni în timpul bătăliei și, așa cum a dovedit examinarea rămășițelor sale găsite în mormântul din Abația Melk, el a fost brutal ucis de adversarii săi.[2] Conform cronicarului Lampert von Hersfeld, margraful a fost adus „grav rănit și pe jumătate mort în tabăra sa unde a doua zi a murit”.[2] A fost înmormântat în Abația Melk.

Succesorul său, fiul cel mare, Leopold al II-lea, care a preluat Marca de Austria, a fost recompensat de Henric al IV-lea cu teritorii mari în nordul mărcii, păduri lângă Raab și în sud lângă Rogac, pentru a-și demonstra recunoștința. Acestea au fost însă ultimele teritorii pe care împăratul le-a dăruit familiei de Babenberg.[2]

Căsătoria și descendenții

modificare

Ernest s-a căsătorit cu Adelaida (d. 1071), fiica margrafului Dedi I de Meissen din familia Wettin.[1] Din căsătoria lor au rezultat trei copii:

  • Leopold (1050–1095), succesor al tatălui său, margraf al Austriei 1075–1095, căsătorit cu Ida a cărei origine nu este exact stabilită, dar care provenea probabil din casa conților de Formbach și era probabil văduva lui Haderich de Schwarzenburg;
  • Justizia (d. între 1120/1122), căsătorită cu contele Otto al II-lea (al III-lea) de Wolfratshausen;
  • Adalbert de Pernegg (d. 1100), conte de Bogen.

După moartea primei soții, Ernest s-a căsătorit în 1072 cu Suanhild (d. 1120), fiică a contelui Sighard al VII-lea al Ungariei și nepoata contelui palatin al Bavariei, Hartwig al II-lea, din familia mamei ei. Din această căsătorie nu au rezultat copii.

  1. ^ a b Europäische Stammtafeln: Die außerdeutschen Staaten., vol. 2, tabelul 39; Editura J. A. Stargardt, Marburg, 1984.
  2. ^ a b c d Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8, p. 54.

Bibliografie

modificare
  • Karl Lechner: Die Babenberger, Markgrafen und Herzoge von Österreich, Editura Böhlau, Viena 1997, ISBN 3-205-98569-9.
  • Floridus Röhrig: Altmann und die Babenberger. Der heilige Altmann Bischof von Passau; Festschrift zur 900-Jahr Feier, Göttweig 1961.
  • Stephan Vajda: Die Babenberger. Aufstieg einer Dynastie, Editura ORAC, Viena, 1986, ISBN: 3-7015-0011-8.