Esau [limba ebraică: עֵשָׂו - "păros" ori "aspru"] este fiul lui Isaac. A fost frate geamăn al lui Iacov (Israel). La maturitate, a ajuns vânător. Și-a vândut dreptul de întâi-născut fratelui său pentru o ciorbă de linte. Se căsătorește fără aprobarea părinților cu Ada și Oholibama, două fete hetite și cu Basmat, fata lui Ismael.

Nașterea lui Esau și Iacov, pictură de Benjamin West
„Esau și-a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Țibeon, și pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot.”
—Geneza 36:2

Esau și Isaac, tatăl lor, sunt înșelați de Iacov, care îi fură primului binecuvântarea părintească, în timp ce era plecat la vânătoare. Înfuriat, încearcă să-l ucidă pe fratele său Iacov, care fuge la Laban, fratele mamei sale. Mai târziu, Esau își va ierta fratele, când se vor reîntâlni. A avut cinci fii.

„Ada a născut lui Esau pe Elifaz; Basmat a născut pe Reuel; și Oholibama a născut pe Ieuș, Iaelam și Core. Aceștia sînt fiii lui Esau, cari i s-au născut în țara Canaan.”
—Geneza 36:4-5

Esau a trăit 160 de ani și e considerat părintele edomiților și al amaleciților. (Gen 25-28, 32-33)