Espiga de Oro

Sigla Espiga de Oro
Acordat pentruExcelență în film
Prezentat deFestivalul Internațional de Film de la Valladolid  Modificați la Wikidata
Data  Modificați la Wikidata
LocSemana Internacional de Cine de Valladolid
Valladolid
ȚaraSpania Spania
Prima decernare1958

Espiga de Oro (în română Spicul de Aur) este un premiu acordat de juriul internațional al Festivalul Internațional de Film de la Valladolid numită și Seminci, cu un premiu de 50.000 de euro pentru lungmetraje și 10.000 de euro pentru scurtmetraje. Premiul, recunoașterea principală a concursului, este înmânat la gala de închidere care are loc la Teatrul Calderón din Valladolid.

În primele două ediții ale Seminci, apoi Săptămâna cinematografiei religioase din Valladolid nu au avut un caracter competitiv și prin urmare, nu au fost acordate premii. În 1958, în cadrul celei de-a treia ediții a fost acordat premiul Dom Bosco, aur pentru filmul câștigător și argint pentru filmul finalist, împreună cu o Mențiune Specială.

Existența premiului Dom Bosco a fost efemeră, pentru că un an mai târziu a dat loc la Labaro, în două modalități, aur pentru filmul câștigător și argint pentru filmul finalist, în timp ce premiul Mențiunea Specială a fost înlocuită de Premio Ciudad de Valladolid (Premiul orașului Valladolid). În primul său an de viață, Labaro de Oro a fost acordat filmului englez The Prisoner al regizorului Peter Glenville, la categoria lungmetraj și Die Weltenuhr, la categoria scurtmetraj.

Espiga a apărut în cea de-a cincea ediție a SEMINCI în 1960, când, deși nu a fost premiu principal al festivalului, a trebuit să împartă rolul cu Lábaro, Premio Ciudad de Valladolid și Mențiunea specială. De-a lungul edițiilor următoare, festivalul a menținut aceste premii, cărora în 1961, i s-a alăturat Premiul San Gregorio.

În anul 1974, la cea de-a noua ediție a festivalului, Labaro a dispărut în sfârșit, astfel încât de atunci încoace, Espiga de Aur și Argint au devenit principalele premii ale festivalului.

Palmaresul festivalului (numai lungmetraje)

modificare
Anul Film Regia Țara
1956 Nicio competiție
1957 Nicio competiție
1958 Celui qui doit mourir[1] Jules Dassin   Franța
1959 The Prisoner[2] Peter Glenville   Regatul Unit
1960 A șaptea pecete[3] Ingmar Bergman   Suedia
1961 Izvorul fecioarei[4] Ingmar Bergman   Suedia
1962 Il posto[5] Ermanno Olmi   Italia
1963 Procesul Ioanei d'Arc[6] Robert Bresson   Franța
1964 Mort, où est ta victoire?[7] Hervé Bromberger   Franța
1965 Skoplje '63[5] Veljko Bulajic   Iugoslavia
1966 Los comulgantes[8] Ingmar Bergman   Suedia
1967 Francis of Assisi[9] Liliana Cavani   Italia
1968 Privilege[10] Peter Watkins   Regatul Unit
1969 Sangre de condor (Yawar Mallku)[5] Jorge Sanjinés   Bolivia
1970 Copilul sălbatic[11] François Truffaut   Franța
  1. ^ Premiul Don Bosco de Oro
  2. ^ Premiul Lábaro de Oro
  3. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, a revenit filmului Cele 400 de lovituri, de François Truffaut.
  4. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, a revenit filmului Am Galgen hängt die Liebe, de Edwin Zbonek (RFG).
  5. ^ a b c Premio Lábaro de Oro neacordat.
  6. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro premiul minor din această ediție, acordat filmelor Absență îndelungată, de Henri Colpi (Franța și Italia) și La steppa, de Alberto Lattuada (Italia, Franța și Iugoslavia).
  7. ^ Premio Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, i-a revenit filmului Viața sportivă, de Lindsay Anderson (Marea Britanie).
  8. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, i-a revenit filmului Shock Corridor, de Samuel Fuller (SUA).
  9. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, i-a revenit filmului Akahige, de Akira Kurosawa (Japonia).
  10. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, i-a revenit filmului Joi-uchi, de Masaki Kobayashi (Japonia).
  11. ^ Premiul Lábaro de Oro. Espiga de Oro, premiul minor din această ediție, i-a revenit filmului Yawar mallku, de Jorge Sanjinés (Bolivia).