Eucalipt

Eucaliptul (Eucalyptus) este un gen de plante din familia Myrtaceae, care se prezintă sub formă de arbori sau arbuști cu frunza verde tot timpul anului. Denumirea eucaliptului se datorează formei de potir a fructului care poartă semințele ascunse (greacă ευκάλυπτος; ευ - frumos; κάλυπτος - ascuns). Eucaliptul a fost descoperit în anul 1788 de botanistul francez L'Heritier, el a fost primul care a descoprit specia „Eucalyptus obliqua”.

Eucalipt
Eucalyptus
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
Încrengătură:	Magnoliophyta
Clasă:	Magnoliopsida
Ordin:	Myrtales
Familie:	Myrtaceae
Gen:	Eucalyptus L'Hér.
Specii
Listă specii

Răspândire

Eucaliptul crește în Australia și Tasmania ca și regiunea de est din Indonezia. Cele mai multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuști care cresc repede și au un lemn de esență tare, cu frunze verzi lobate tot anul. Astfel Eucalyptus vernicosa crește ca arbust sau arbori în estul Tasmaniei, pe când „Eucalyptus regnans” atinge 100 de m înălțime, iar trunchiul poate atinge un diametru de 2 m (măsurat în Tasmania).

Specii

Există peste 700 de specii de eucalipt:

• Eucalyptus amygdalina
• Eucalyptus australiana
• Eucaliptul curcubeu (Eucalyptus deglupta)
• Eucalyptus diversicolor
• Eucalyptus ficifolia
• Eucaliptul albastru (Eucalyptus globulus)
• Eucalyptus maculata
• Eucaliptul de zăpadă (Eucalyptus pauciflora)
• Eucaliptul uriaș (Eucalyptus regnans)
• Eucalyptus rostrata

Utilizare

Eucaliptul datorită calității lemnului și creșterii rapide este frecvent cultivat în plantaje. Această cultivare a lui produce o reducere intensă a umidității pământului până în straturile profunde. În comparație cu alte plante eucaliptul este mai agresiv, eliminând din arealul său ceilalți arbori, chiar incendiile de pădure le poate supraviețui prin rădăcinile adânci și semințele care rezistă la foc. El este primul care începe să se extindă după un incendiu. Eucaliptul, ca să facă economie de apă, lasă din timp în timp să cadă neașteptat unele ramuri, ceea ce a dus la producerea unor accidente mortale. Pe lângă folosirea lemnului de eucalipt mai sunt folosite și uleiurile eterice, din care cauză frunzele de eucalipt sunt toxice nefiind consumate de animale cu excepția lui koala, care consumă numai frunzele unui anumit eucalipt.

Ulei de eucalipt

Uleiul de eucalipt este ușor de distilat cu aburi din frunze și poate fi utilizat pentru curățare și ca solvent industrial, ca antiseptic, pentru dezodorizare și, în cantități foarte mici, în suplimente alimentare, în special în dulciuri, dropsuri pentru tuse, pastă de dinți și decongestionante. Are proprietăți de respingere a insectelor și servește ca ingredient activ în unele produse comerciale de respingere a țânțarilor. Aromaterapeuții au adoptat uleiurile de eucalipt pentru o gamă largă de scopuri. Eucaliptul albastru este principala sursă de ulei de eucalipt la nivel mondial.

Instrumente muzicale

Lemnul de eucalipt este, de asemenea, folosit în mod obișnuit la fabricarea didgeridoo-urilor, un instrument de suflat tradițional al aborigenilor australieni. Trunchiul copacului este scobit de termite, iar apoi tăiat dacă gaura este de mărimea și forma corectă.

Galerie

• 
  Eucalyptus sideroxylon
• 
• 
• 
• 
• 
  Eucalyptus bridgesiana
• 
  Eucalyptus gunnii
• 
  Eucalyptus cinerea x pulverulenta - National Botanical Gardens Canberra
• 
  Eucalyptus
• 
  Eucalyptus grandis în Argentina
• 
• 
  E. pauciflora
• 
  Eucalyptus rubida
• 
• 
  Corymbia maculata în New South Wales
• 
  Eucalyptus chapmaniana (în Londra
• 
  Eucalyptus regnans în Sherbrooke Forest, Victoria
• 
  Dr. Dean Nicolle & Eucalyptus deanei, Blue Mountains National Park, Australia

Bibliografie

• Bennett, B.M. The El Dorado of Forestry: The Eucalyptus in India, South Africa, and Thailand, 1850–2000 Arhivat în 20 august 2016, la Wayback Machine. 55, Supplement 18 (2010): 27-50.
• Blakely, W.F., A Key to the Eucalypts: with descriptions of 522 species and 150 varieties. Third Edition, 1965, Forest and Timber Bureau, Canberra.
• Boland, D.J. (2006). Forest Trees of Australia. Collingwood, Victoria: CSIRO Publishing.  5th edition. ISBN 0-643-06969-0
• Brooker, M.I.H. (2006). Field Guide to Eucalyptus. Melbourne: Bloomings.  Third edition. ISBN 1-876473-52-5 vol. 1. South-eastern Australia.
• Kelly, Stan, text by G. M. Chippendale and R. D. Johnston, Eucalypts: Volume I. Nelson, Melbourne 1969, 1982, etc.
• L'Heritier de Brutelles, C. L. (1789). Sertum Anglicum. Paris: Didot. 
• Richard K. P. Pankhurst (1968). Economic History of Ethiopia. Addis Ababa: Haile Selassie I University. 

Legături externe

• ANPSA Plant Guide: Eucalyptus, Corymbia and Angophora Arhivat în 25 ianuarie 2014, la Wayback Machine.
• EUCLID Sample, CSIRO
• EucaLink Arhivat în 9 iunie 2010, la Wayback Machine.
• Currency Creek Arboretum - Eucalypt Research
• Eucalyptus Online Book & Newsletter by Celso Foelkel (2005-current)
• Eucalyptus globulus Diagnostic photos: tree, leaves, bark
• L'Héritier's original diagnosis of the genus online on Project Gutenberg
• Handbook of Energy Crops Duke, James A. 1983.
• The Eucalyptus of California: Seeds of Good or Seeds of Evil? Arhivat în 10 septembrie 2006, la Wayback Machine. Santos, Robert. 1997 Denair, CA : Alley-Cass Publications
• "The Rise and Fall of the Gum Tree: How California Came to Love—then Disown—Eucalyptus" Farmer, Jared. 2014.
• "Impacts of Monoculture: The Case of Eucalyptus Plantations in Thailand"
• EUCALYPTOLOGICS: Information Resources on Eucalyptus cultivation around the World Iglesias Trabado, Gustavo (2007-current)
• Eucalyptus camaldulensis in wildflowers of Israel
• Institute of Forest Genetics and Tree Breeding

Resurse medicinale

• Eucalyptus
• Oleum Eucalypti, B.P. Oil of Eucalyptus