Concursul Muzical Eurovision 1958
Concursul Muzical Eurovision 1958
| ||||
---|---|---|---|---|
Data finalei | 12 martie 1958 | |||
Prezentator | Hannie Lips | |||
Dirijor | Dolf van der Linden | |||
Televiziune-gazdă | NTS | |||
Sală | Studiourile AVRO Hilversum, Țările de Jos | |||
Piesă câștigătoare | Fran ța „Dors, mon amour” | |||
Sistem de votare | ||||
Fiecare țară are 10 jurați, care acordă fiecare un punct cântecului lor preferat. | ||||
Număr de cântece | 10 | |||
Debuturi | Suedia | |||
Retrageri | Regatul Unit | |||
Intermediu | ||||
Metropole Orkest | ||||
| ||||
Concursul Muzical Eurovision | ||||
| ||||
Modifică text |
Concursul Muzical Eurovision 1958 a fost cea de-a treia ediție a Concursului Muzical Eurovision. A avut loc în Hilversum, Țările de Jos, formând convenția ca țara-gazdă să fie cea care a câștigat în anul precedent. Evenimentul s-a ținut miercurea, pe 12 martie 1958, la Studiourile AVRO. Câștigătoare a fost Fran ța, reprezentată de cântecul „Dors, mon amour”, interpretat de André Claveau, pe muzică de Hubert Giraud și versuri de Pierre Delanoë.
Au participat 10 țări. A fost prima oară când Franța a câștigat concursul și ultima oară până în prezent când Regatul Unit nu a participat. Suedia și-a făcut debutul în această ediție. Concursurile din 1956 și 1958 sunt singurele în care nu a participat niciun cântec în limba engleză. 1958 a fost prima oară când țara-gazdă a ieșit pe ultimul loc și, de asemenea, prima oară când mai multe țări au ieșit pe ultimul loc.
Concursul din 1958 a menținut limita de un singur cântec pentru fiecare țară, implementată și în anul precedent și continuată în restul istoriei competiției.[1]
Plasare
modificare- Pentru mai multe detalii despre orașul-gazdă, vedeți Hilversum.
Hilversum, un municipiu din provincia Olanda de Nord, este cunoscut drept „capitala mass-media” a Țărilor de Jos.[1] Hilversum devenise centrul de radio și televiziune în anii 1920, când compania radio olandeză Nederlandse Seintoestellen Fabriek și-a stabilit sediul acolo, iar astăzi, sectorul media prezintă multe oportunități de angajare în Hilversum.[2]
În deceniile care au urmat stabilirii Companiei Olandeze de Radiodifuziune în Hilversum în anii 1920, aproape toate celelalte posturi radio din Țările de Jos i-au urmat exemplul, inclusiv posturi de televiziune începând cu anii 1950, Hilversum având, astfel, un bun potențial de a-și utiliza experiența, personalul și abilitățile de organizare pentru a produce și difuza un eveniment televizat internațional precum Concursul Muzical Eurovision; pe de altă parte, în general, în Europa, televiziunea încă era o tehnologie avansată și solicitantă.
O astfel de rețea de televiziune – Nederlandse Televisie Stichting – a organizat evenimentul în studiourile AVRO (Algemene Vereniging Radio Omroep, „Asociația Generală de Radiodifuziune”), un complex de clădiri aparținând asociației olandeze publice de radio-televiziune care opera în cadrul sistemului Nederlandse Publieke Omroep.
Format
modificareConcursul s-a ținut într-o sală a studiourilor AVRO. Sala conținea o scenă mică ce a funcționat ca o platformă elevată pentru cântăreți. Spectacolul a fost filmat dinspre baza scenei în sus, lăsând în afara cadrului microfoanele și firele celorlalte dispozitive, care intrau prin pardoseala inferioară a scenei. Accentul decorativ se afla pe fundalul scenei, în fața scenei și în stânga scenei, unde se aflau orchestra și scările de intrare pentru prezentatori și interpreți. Fundalul avea un panou cu imagini diferit pentru fiecare număr, pentru a oferi context versurilor. Fața scenei și suprafața din stânga scenei au fost decorate cu lalele, flori pentru care Olanda este renumită.[1]
Juriile nu s-au aflat în studio, ca în 1956. În 1958, au rămas în țările lor, ascultând spectacolul. După interpretarea tuturor cântecelor, juriile și-au anunțat rezultatele prin telefon, în ordinea inversă a prezentării cântecelor, la fel ca în anul precedent. Cântecul italian a fost transmis cu probleme în unele țări, ceea ce a însemnat că Domenico Modugno a trebuit să-și interpreteze din nou piesa. În timpul concursului, au existat două intermedii ale Metropole Orkest, dirijată de Dolf van der Linden: unul la mijloc și celălalt după ce au fost interpretate toate cântecele participante.
Țări participante
modificareSuedia, o țară care, mai târziu, a devenit una dintre cele mai de succes țări în concurs, a debutat în acest an. Regatul Unit a decis să se retragă din competiție.
După concurs, cântecul italian, „Nel blu dipinto di blu” (cunoscut ulterior sub titlul „Volare”) al lui Domenico Modugno, a devenit un hit internațional. La primele premii Grammy, acordate pe 4 mai 1959 la Beverly Hilton Hotel, la Hollywood, „Nel blu dipinto di blu” a primit două premii: unul pentru înregistrarea anului și unul pentru melodia anului.[3] Este singura înregistrare într-o limbă diferită de engleză ce a obținut vreodată această onoare[4] și singura piesă participantă la Concursul Muzical Eurovision ce a primit un premiu Grammy.[5] Piesa a reușit și să ajungă pe locul 1 în topurile americane Billboard, devenind, astfel, una dintre cele mai de succes piese din istoria concursului Eurovision. În 2005, cântecul a fost votat drept al doilea cel mai bun din istoria competiției în cadrul spectacolului aniversar de 50 de ani Congratulations.
DirijorimodificareOrchestra a fost condusă de următorii dirijori: |
Artiști care au revenitmodificare
|
Rezultate
modificareȚară | Limbă | Artist | Cântec | Traducere | Loc | Puncte | |
---|---|---|---|---|---|---|---|
01 | Italia | italiană | Domenico Modugno | „Nel blu dipinto di blu” | În albastrul pictat în albastru | 3 | 13 |
02 | Ț ările de Jos | olandeză | Corry Brokken | „Heel de wereld” | Întreaga lume | 9 | 1 |
03 | Fran ța | franceză | André Claveau | „Dors, mon amour” | Dormi, iubirea mea | 1 | 27 |
04 | Luxemburg | franceză | Solange Berry | „Un grand amour” | O mare iubire | 9 | 1 |
05 | Suedia | suedeză | Alice Babs | „Lilla stjärna” | Mică stea | 4 | 10 |
06 | Danemarca | daneză | Raquel Rastenni | „Jeg rev et blad ud af min dagbog” | Mi-am rupt o scrisoare din jurnal | 8 | 3 |
07 | Belgia | franceză | Fud Leclerc | „Ma petite chatte” | Pisicuța mea | 5 | 8 |
08 | Germania | germană | Margot Hielscher | „Für zwei Groschen Musik” | Muzică pentru doi bănuți | 7 | 5 |
09 | Austria | germană | Liane Augustin | „Die ganze Welt braucht Liebe” | Întreaga lume are nevoie de iubire | 5 | 8 |
10 | Elve ția | germană, italiană | Lys Assia | „Giorgio” | Giorgio | 2 | 24 |
Tabel
modificareComentatori și purtători de cuvânt
modificareTabelele de mai jos arată ordinea acordării voturilor, împreună cu purtătorii de cuvânt responsabili cu anunțarea rezultatelor din țara lor. Fiecare post participant a trimis și comentatori care să raporteze de la fața locului în limba maternă.[6]
|
|
Referințe
modificare- ^ a b c „Eurovision History – Hilversum 1958”. EBU (în engleză). Accesat în .
- ^ „Van Hilvertshem tot Hilversum” (în olandeză). Hilversum Mediastad. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Dornbrook, Don (). „And Now the Grammy Awards” (în engleză). The Milwaukee Journal. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „GRAMMY Rewind: 1st Annual GRAMMY Awards” (în engleză). www.grammy.com. Accesat în .
- ^ „International Pull of Grammys Veries In Key Markets - Grammy Facts”. Billboard (în engleză). . p. 101. Accesat în .
- ^ „Eurovision 1958 Cast and Crew Details”. IMDb. Accesat în .
- ^ „Infosajten.com”. Infosajten.com. Accesat în .
- ^ „Concours Eurovision de la Chanson 1957” (în franceză). Songcontest.free.fr. . Accesat în .
- ^ Leif Thorsson. Melodifestivalen genom tiderna [„Melodifestivalen de-a lungul timpului”] (2006), pag. 14. Stockholm: Premium Publishing AB. ISBN 91-89136-29-2
- ^ „Nederlandse televisiecommentatoren bij het Eurovisie Songfestival”. Eurovision Artists (în olandeză).