Evdochia Olelkovici
| Evdochia Olelkovici | |
 Doamna Evdokia Olelkovici, soția lui Ștefan cel Mare – extras de pe tabloul votiv al bisericii „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | secolul al XV-lea  |
| Decedată | Suceava, Moldova |
| Părinți | Aleksander Włodzimierzowic[*] Anastasia Vasilevna[*] |
| Căsătorită cu | Ștefan cel Mare |
| Copii | Elena |
| Limbi vorbite | slava orientală veche |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Giedyminowicze[*] |
Modifică date / text  | |
Evdochia din Kiev, cunoscută și ca Evdokia,[1] (n. prima parte a sec. al XV-lea – d. 25 noiembrie 1467, Suceava) a fost prima soție a voievodului Ștefan cel Mare.
Biografie
modificareEvdochia Olelkovici a fost fiica principelui Olelko și a Anastasiei Vasilievna și nepoata maternă a lui Vasili Dmitrievici Donskoi (1371-1425), mare cneaz al Moscovei (1389-1425). Fratele ei a fost cneazul Simion Olelkovici al Kievului, iar verișorul ei a fost Ivan al III-lea, mare cneaz al Moscovei (1462-1503).[2] S-a căsătorit cu Ștefan al III-lea al Moldovei în 1463.[2]
Evdochia a fost cel mai probabil mama a doi fii ai lui Ștefan, Bogdan și Petru, potrivit istoricului Jonathan Eagles.[3] Bogdan a murit în 1479, iar Petru în 1480.[3] Ambii fii au fost înmormântați în Mănăstirea Putna, ctitorită de tatăl lor.[3] Atunci când Ștefan a făcut o donație Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos în 27 iulie 1466, el a cerut ca monahii să se roage pentru rudele sale, inclusiv Evdochia și cei doi copii ai lor, Alexandru și Elena.[4] Alexandru era cel mai probabil același cu primul fiu și asociatul la domnie al lui Ștefan care a murit în 1496, potrivit lui Eagles.[5]
Ea a murit în iarna anului 1467.[6] A fost înmormântată în Biserica Mirăuți (care era catedrala Mitropoliei Moldovei) din Suceava.[7] Soțul ei a donat bisericii 100 de stupi, o vie și un iaz la 15 februarie 1469.[6] Piatra ei de mormânt a fost redescoperită în 1996.[6]
Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate în gropnița bisericii Mănăstirii Putna, Doamna Evdokia de Kiev își are mormântul în incinta bisericii Mănăstirii Probota din județul Suceava. Inițial, se pare că mormântul acesteia a fost la Biserica Mirăuți din municipiul Suceava, aici găsindu-se, cu ocazia lucrărilor de restaurare a bisericii (1996-1997), fragmente din piatra de mormânt a Doamnei. Mormântul a fost strămutat în incinta bisericii Mănăstirii Probota de către voievodul Petru Rareș, însă nu se știe exact dacă această strămutare a fost efectuată direct de la Biserica Mirăuți sau din vechea biserică Probota, această din urmă variantă fiind mai plauzibilă deoarece Ștefan cel Mare a construit la Probota o biserică de piatră - anterioară ctitoriei lui Petru Rareș - unde s-a călugărit mama sa, doamna Maria Oltea, și unde a fost apoi înmormântată.
Note
modificare- ^ Pop 2005, p. 269.
- ^ a b Eagles 2014, p. 45.
- ^ a b c Eagles 2014, p. 102.
- ^ Păun 2016, pp. 130-131.
- ^ Eagles 2014, pp. 45, 48.
- ^ a b c Eagles 2014, p. 122.
- ^ Eagles 2014, pp. 121–122.
Bibliografie
modificare- Eagles, Jonathan (). Stephen the Great and Balkan Nationalism: Moldova and Eastern European History. I.B. Tauris. ISBN 978-1-78076-353-8.
- George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009, ISBN: 978-973-7839-77-0
- Păun, Radu G. (). „Mount Athos and the Byzantine-Slavic Tradition in Wallachia and Moldavia after the fall of Constantinople”. În Stanković, Vlada. The Balkans and the Byzantine World before and after the Captures of Constantinople, 1204 and 1453. Lexington Books. pp. 117–164. ISBN 978-1-49851-325-8.
- Pop, Ioan-Aurel (). „The Romanians in the 14th–16th centuries from the "Christian Republic" to the "Restoration of Dacia"”. În Pop, Ioan-Aurel; Bolovan, Ioan. History of Romania: Compendium. Romanian Cultural Institute (Center for Transylvanian Studies). pp. 209–314. ISBN 978-973-7784-12-4.
Legături externe
modificare- Cine a fost tatăl Evdochiei de Kiev, soția lui Ștefan cel Mare Arhivat în , la Wayback Machine., 22 mai 2013, Ciobanu Mihai Anatolii, Historia