Eyalet-i Silistra
Eyaletul Silistra
Eyalet a/al Imperiului Otoman

1593 – 1864
Localizarea Pașalâcului Silitra
Localizarea Pașalâcului Silitra
Eyaletul Silistra, 1609
Capitală Silistra și Özi
43°59′N 22°55′E ({{PAGENAME}}) / 43.983°N 22.917°E
Formă de guvernământ Pașalâc
Istorie
 - Fondare 1593
 - Dezmembrare 1864
Azi, parte a  Bulgaria
 România
 Republica Moldova
 Ucraina
 Turcia

Eyaletul Silistra (în turcă otomană ایالت سیلیستره, transliterat: Eyālet-i Sīlīstrê; ulterior a fost cunoscut și ca Eyaletul Özü)[1] a fost un eyalet din Imperiul otoman, situat de-a lungul litoralului Mării Negre și malului sudic al Dunării. Cetatea Albă a fost de asemenea sub jurisdicția eyaletului[2], ajungând la est până la Oceac (azi, în Ucraina). Suprafața sa, raportată din secolul al XIX-lea, constituia 71.140 kmp [3].

Diviziuni administrative

modificare
Conform lui Sancak Tevcih Defteri, eyaletul era constituit din 8 sangeacuri între 1700 și 1730,

după cum urmează [4]:

  1. Sangeacul Özi (Pașa Sancağı , Nipru), cu centrul la Özi-Cale (Oceac)
  2. Sangeacul Silistre (Silistra)
  3. Sangeacul Vidin (Vidin)
  4. Sangeacul Niğbolu (Nicopole)
  5. Sangeacul Kırk Kilise (Kırklareli)
  6. Sangeacul Çirmen (Ormenio)
  7. Sangeacul Vize (Vize)
  8. Sangeacul Tağan Geçidi (→1699)
Sangeacuri din secolul al XIX-lea d.C.:[5]
  1. Sangeacul Nikopoli
  2. Sangeacul Çirmen
  3. Sangeacul Vize
  4. Sangeacul Kırk Kilise
  5. Sangeacul Akkerman (Cetatea Albă)
  6. Sangeacul Widdin

Referințe

modificare
  1. ^ Împărțirea administrativă
  2. ^ Conrad Malte-Brun; Adriano Balbi (). System of universal geography, founded on the works of Malte-Burn and Balbi.. Adam and Charles Black. p. 607. Accesat în . 
  3. ^ The Popular encyclopedia: or, conversations lexicon. Blackie. . p. 698. Accesat în . 
  4. ^ Orhan Kılıç, XVII. Yüzyılın İlk Yarısında Osmanlı Devleti'nin Eyalet ve Sancak Teșkilatlanması, Osmanlı, Cilt 6: Teșkilât, Yeni Türkiye Yayınları, Ankara, 1999, ISBN 975-6782-09-9, pp. 92-93. tr
  5. ^ George Long (). The Penny Cyclopædia of the Society for the Diffusion of Useful Knowledge: v. 1-27. C. Knight. p. 393. Accesat în .