Wikipedia

Ezdra

scrib și preot în perioada preexilică a eveilor
Ezra
Date personale
Născut504 î.Hr.[1] Modificați la Wikidata
Babilon, Imperiul Ahemenid Modificați la Wikidata
Decedat421 î.Hr. (83 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Iudeea⁠(d), Imperiul Ahemenid, Israel Modificați la Wikidata
PărințiSeraiah[*][[Seraiah (the last High Priest until destruction of Jerusalem by Nebuchadnezzar (2 Kings 25))|​]][3] Modificați la Wikidata
Etnieevreu Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot
Scrib Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba aramaică
Ebraica biblică arhaică Modificați la Wikidata
Activitate
RudeEleazar ben Azariah[*]​
Iosua, Marele Preot
Seraia[*]​  Modificați la Wikidata
Profesor pentruSimeon the Just[*][[Simeon the Just (Jewish High Priest during the time of the Second Temple)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ezra (din ebraică : עזרא, Ezra înseamnă "Ajutor";[4] în greacă veche Esdras(Ἔσδρας), iar în latină Esras; fl. 500–301 î.Hr.[5]) era numit și Ezra scribul (ebraică: עזרא הסופר, Ezra ha-Sofer) și Ezra preotul în Cartea lui Ezra. Aparent, Ezra a fost și scriitorul celor 2 cărți ale Cronicilor. Tradiția evreiască îi atribuie începutul compilării și catalogării cărților din Scripturile Ebraice. În conformitate cu Biblia ebraică, a revenit în Ierusalim după exilul babilonian reorganizând poporul evreu prin aducerile aminte din Lege și îndemnarea lui la renunțarea căsătoriilor mixte (Ezra 7-10 și Neemia 8). Potrivit cărții 1 Ezdra, o traducere non-canonică în greacă a cărții lui Ezra, el ar fi fost, de asemenea, mare preot.

Date personale

modificare

A trăit în Babilon. Făcea parte dintr-o familie de înalți preoți, însă nu din ramura particulară care a ținut preoția mare imediat după întoarcerea din exil în 537 î.Hr. Ultimul dintre strămoșii lui Ezra care a ocupat acea funcție a fost Seraia (Ezra 7:1), care a fost mare preot pe vremea regelui Zedechia, fiind omorât ulterior de Nebucadnețar la distrugerea Ierusalimului în 587/586 î.Hr. (2 Regi:25:18) Conform unora, el a trăit în timpul domniei lui Xerxes I (Ahașveroș),[6] pe vremea lui Mardoheu și Estera, în momentul în care ar fi ieșit decretul pentru exterminarea evreilor din întregul Imperiu Persan[7] (Es 1:1; 3:7, 12, 13; 8:9; 9:1). Dificultățile istorice aparente, contradicțiile interne, pronunțata simetrie a temelor și evenimentelor, mărimea dialogurilor citate, mari exagerări în ce privește raportarea cifrelor (referitoare la timp, bani și oameni) toate indică faptul că a Esterei carte este un mit, personajele sale (cu excepția lui Xerxes) fiind produsul imaginației creative a autorului ei.[8]

Josephus Flavius

modificare

Potrivit lui, evenimentele legate de scrisoarea de recomandare din partea regelui, reconstruirea zidului Ierusalimului și venirea aici a lui Ezra și Neemia ar fi fost în perioada lui Xerxes I. Astfel, decretul privitor la genocidul evreilor ar coincide cu perioada lui Artaxerxes.[9] Relatarea lui Josephus despre faptele lui Ezra provine în întregime din 1 Ezdra, pe care o citează drept „Cartea lui Ezra” în numerotarea Bibliei ebraice. Dimpotrivă, el nu pare să recunoască Ezra Neemia ca o carte biblică, nu o citează ci se bazează în întregime pe alte tradiții în relatarea sa despre faptele lui Ezra și Neemia.[10] Conform lui Ion Acsan cercetările recente (până în 1999, data apariției lucrării) arată că Ezra a existat în mod real,[11] lucru disputat mai jos.[12]

Venirea la Ierusalim

modificare

Era în 468 î.Hr. E., la 69 de ani de la întoarcerea rămășiței evreiești din Babilon sub conducerea lui Zorobabel, când regele persan Artaxerxes Longimanus[13] i-a îndeplinit lui Ezra „toată cererea lui” cu privire la călătoria sa la Ierusalim și la reînnoirea închinării curate acolo. Conform scrisorii oficiale ale regelui, acei israeliți care, din proprie voință, doreau să meargă cu Ezra la Ierusalim, puteau face acest lucru. Regele Artaxerxes și consilierii săi făcuseră o contribuție voluntară pentru a fi utilizată la cumpărarea animalelor pentru jertfe și ofrandelor de mâncare și băutură. Vasele pentru serviciul la templu urmau să fie aduse la Ierusalim. Dacă era necesar, puteau fi obținute de la trezoreria regelui alte produse suplimentare. În plus, Ezra a fost împuternicit să numească magistrați și judecători (Ezra 7:11-26).

Îndemnul de a renunța la soțiile străine

modificare

După ce a oferit sacrificii la Marele Templu, Ezra a aflat de la prinți că mulți evrei, preoți și leviți, au luat soții străine. Auzind acest lucru, Ezra și-a sfâșiat hainele și și-a smuls părul de pe cap și din barbă apoi, căzând în genunchi și întinzându-și mâinile în fața lui Iehova, a mărturisit păcatele poporului său, începând din zilele strămoșilor săi. Făcând un legământ cu Dumnezeu, Ezra a cerut israeliților prezenți să-și repudieze soțiile lor neevreice. Din cauza numărului mare al celor implicați în această fărădelege, el nu a reușit să obțină o pocăință imediată dar treptat, într-o perioadă de câteva luni, necurăția a fost eliminată (Ezra 10:2-17).

Explicarea legii și sărbătoarea Colibelor

modificare

După o perioadă, se organizează o adunare specială cu Ezra pentru a se înțelege mai bine Legea. Festivalul Colibelor are loc cu bucurie. După respectarea celor opt zile, ziua de 24 Tișri, conform calendarului ebraic, este numită ca zi de abstinență și mărturisire a păcatelor lor, cu rugăciune. Sub conducerea lui Ezra și Neemia, se face o înțelegere în scris, atestată prin pecetea prinților, a leviților și a preoților (Ne 8:1-9, 13-18; cap. 9).

Din punct de vedere academic

modificare

Date

modificare

Cercetătorii nu sunt de acord asupra cronologiei activităților lui Ezra și Neemia. Ezra a venit la Ierusalim „în al șaptelea an al regelui Artaxerxes”.[14] Textul nu specifică dacă se referă la Artaxerxes I (465–424 î.Hr.) sau la Artaxerxes al II-lea (404–359 î.Hr.).[15][16] Cei mai mulți cercetători consideră că Ezra a trăit în vremea domniei lui Artaxerxes I, deși unii au dificultăți cu această presupunere:[5] Neemia și Ezra „par să nu aibă cunoștință unul de celălalt; misiunile lor nu se suprapun” deși în Neemia cap. 12 ambii conduc procesiuni pe zid ca parte a ceremoniei de dedicare a zidurilor. Deci ei erau în mod clar contemporani și lucrau împreună în Ierusalim în vremea rezidirii zidurilor și orașului, spre deosebire de punctul de vedere enunțat anterior.[17] Aceste dificultăți au condus mulți cercetători să creadă că Ezra a venit acolo în al șaptelea an de domnie a lui Artaxerxes al II-lea, deci la 50 ani după Neemia. Acestă presupunere ar implica faptul că relatarea biblică nu este cronologică. Ultimul grup de cercetători văd „al șaptelea an” drept eroare de copiere și susțin că cei doi erau contemporani.[5][18]

Istoricitate

modificare
 
Loc descris în mod tradițional drept mormântul lui Ezra, la Al-Uzayr lângă Basra, Iraq.

Mary Joan Winn Leith în The Oxford History of the Biblical World crede că Ezra a fost o persoană istorică reală a cărui viață a fost exagerată de Scriptură, dându-i-se o intrigă teologică.[12] Gosta W. Ahlstrom argumentează că ale tradiției biblice contradicții sunt insuficiente pentru a afirma că Ezra, cu poziția lui centrală de „tată al iudaismului” din tradiția iudaică, ar fi fost o invenție narativă ulterioară.[19] Cei care argumentează contra istoricității lui Ezra susțin că stilul prezentării lui Ezra drept lider și legiuitor seamănă cu cel referitor la Moise. Există de asemenea similarități între Ezra, ca preot scrib (dar nu Mare Preot) și Neemia, guvernator secular, pe de o parte și Iosua și Zerubbabel pe de altă parte. Autorul din secolul al II-lea timpuriu î.Hr. Ben Sirah îl laudă pe Neemia, dar nu-l menționează deloc pe Ezra.[12]

Richard Friedman a argumentat în cartea sa Who Wrote the Bible? că Ezra a fost unul din redactorii Torei și de fapt a produs primul exemplar din Tora.[20] S-a argumentat că și pentru cei care nu acceptă ipoteza documentară, Ezra a fost esențial în procesul de asamblare al Torei.[21]

Un aspect particular al poveștii lui Ezra, considerat dubios din punct de vedere istoric, este relatarea din Cartea lui Ezra cap. 7 a însărcinării lui. Potrivit acesteia, lui Ezra i s-a acordat un statut cu adevărat înalt de către rege: a fost pus, aparent, la conducerea întregii jumătăți de vest a Imperiului Persan, o poziție aparent peste chiar și nivelul satrapilor (guvernatori regionali). Ezra a primit cantități enorme de comori pe care să le ia cu el la Ierusalim, precum și o scrisoare în care regele se pare că recunoaște suveranitatea Dumnezeului lui Israel. Cu toate acestea, acțiunile sale din poveste nu par a fi ale cuiva cu putere guvernamentală aproape nelimitată, iar presupusa scrisoare a unui rege persan este scrisă cu ebraisme și în idiom evreiesc.[22]

Referințe

modificare
  1. ^ a b http://timeline.biblehistory.com/event/ezra  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ 7, Preface to Mishneh Torah, Transmission of the Oral Law[*][[Preface to Mishneh Torah, Transmission of the Oral Law |​]] 
  3. ^ 1, Ezra 
  4. ^ Graur, Alexandru (). Nume de persoane. Editura Ştiinţifică. p. 30. Accesat în . 
  5. ^ a b c „Ezra - Hebrew religious leader”. Encyclopedia Britannica. . Accesat în . 
  6. ^ McCullough, W. S. () [15 decembrie 1984]. „AHASUREUS – Encyclopaedia Iranica”. Encyclopædia Iranica. Accesat în . There may be some factual nucleus behind the Esther narrative, but the book in its present form displays such inaccuracies and inconsistencies that it must be described as a piece of historical fiction. 
  7. ^ Shaked, Shaul () [15 decembrie 2003]. „HAMAN – Encyclopaedia Iranica”. Encyclopædia Iranica. Accesat în . The story of the Book of Esther has not been corroborated by historical sources, and the figure of Haman could well be fictitious. 
  8. ^ Meyers, Carol (). Barton, John; Muddiman, John, ed. The Oxford Bible Commentary (în engleză). Oxford University Press. p. 325. ISBN 9780199277186. Like the Joseph story in Genesis and the book of Daniel, it is a fictional piece of prose writing involving the interaction between foreigners and Hebrews/Jews. 
  9. ^ Josephus, Flavius. „V, VI”. Antichități Iudaice. II. 
  10. ^ Pummer, Reinhard (). The Samaritans in Flavius Josephus. Texte und Studien zum antiken Judentum. Mohr Siebeck. p. 81. ISBN 978-3-16-150106-7. Accesat în . 
  11. ^ Acsan, Ion (). „5”. ANTICHITĂȚI IUDAICE II Traducere, note și indice de nume. București: HASEFER. p. 27. ISBN 973-8056-10-1. Textul scrisorii de recomandare figurează în Cartea întâi a lui Ezdra, VII. 12-26, dar ea este atribuită nu lui Xerxe 1. suveran al Imperiului Persan (486-465 î.e.nj. ci fiului și urmașului acestuia. Artaxerxe i (465-425 i.e.n.). supranumit Longimanos. Nobil cu mare influență la Curtea Persiei. preotul și scribul Ezdra a condus în 458 i.e.n. cel de-al doilea exod în masă al iudeilor (circa 1800) din Babilonia spre Ierusalim, mult mai redus în comparație cu cel dintâi, datând din 538 î.e.n. (aproximativ 42 000 de evrei). Corectă este așadar atribuirea făcută de Biblie, numele celor doi regi ahemenizi nedeosebindu-se prea mult. Cercetările recente confirmă existența reală a lui Ezdra și rolul lui de apărător și restaurator al învățăturii lui Moise, alături de Neemia. 
  12. ^ a b c Winn Leith, Mary Joan () [1998]. „Israel among the Nations: The Persian Period”. În Coogan, Michael David. The Oxford History of the Biblical World (Google Books). Oxford; New York: Oxford University Press. p. 306. ISBN 978-0-19-513937-2. LCCN 98016042. OCLC 44650958. Accesat în . 
  13. ^ Niskanen, Paul (). The human and the divine in history : Herodotus and the book of Daniel. London: T & T Clark International. p. 42. ISBN 978-0-567-33037-6. OCLC 276362095. 
  14. ^ Ezra 7:7
  15. ^ Porter, J.R. (). The Illustrated Guide to the Bible. New York: Barnes & Noble Books. pp. 115–16. ISBN 978-0-7607-2278-7. 
  16. ^ Toynbee, Arnold (). A Study of History. 12. Oxford University Press. p. 485. Ever since the beginning of the Babilonish Captivity, the diaspora has been Jewry's citadel and the Artaxerxes in question is Artaxerxes I (imperabat 465-424 B.C.) or Artaxerxes II (imperabat 404-359 B.C.) So we do not know whether the date of Ezra's mission was 458 B.C. or 397 B.C., or whether the date of Nehemia's mission was 445 B.C. or 384 B.C. (see G.F. Moore: Judaism in the First Centuries of the Christian Era, vol. i, p. 5). Nehemiah may have preceded Ezra 
  17. ^ Winn Leith, Mary Joan () [1998]. „Israel among the Nations: The Persian Period”. În Coogan, Michael David. The Oxford History of the Biblical World (Google Books). Oxford; New York: Oxford University Press. p. 281. ISBN 978-0-19-513937-2. LCCN 98016042. OCLC 44650958. Accesat în . 
  18. ^ Edwards, I. E. S.; Gadd, C. J.; Hammond, N. G. L.; Boardman, John; Lewis, David M.; Walbank, F. W.; Astin, A. E.; Crook, J. A.; Lintott, A. W.; Rawson, Elizabeth; Bowman, Alan K.; Champlin, Edward; Garnsey, Peter; Rathbone, Dominic; Cameron, Averil; Ward-Perkins, Bryan; Whitby, Michael; Sollberger, Edmond; Cambridge University Press (). The Cambridge ancient history. Cambridge [England]. p. 272. ISBN 0-521-85073-8. OCLC 121060. 
  19. ^ Ahlström, Gösta W. (). Vikander Edelman, Diana, ed. The history of ancient Palestine. Minneapolis: Fortress Press. p. 888. ISBN 0-8006-2770-9. OCLC 27684165. 
  20. ^ Friedman, Richard Elliott (). Who Wrote the Bible?. Perennial Library. pp. 232, 242. ISBN 978-0-06-097214-1. 
  21. ^ Fantalkin, Alexander; Tal, Oren (). „The Canonization of the Pentateuch: When and Why? (Part I)” (PDF). Zeitschrift für die Alttestamentliche Wissenschaft. Walter de Gruyter GmbH. 124 (1): 4. doi:10.1515/zaw-2012-0001. ISSN 1613-0103. 
  22. ^ Grabbe, Lester L. (). A History of the Jews and Judaism in the Second Temple Period: Yehud: A History of the Persian Province of Judah. Library of Second Temple Studies 47. 1. T&T Clark. pp. 324–327. ISBN 0-5670-8998-3. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ezdra&oldid=15558518