Félix Bertaux
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Meuse, Lorraine⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Sèvres, Métropole du Grand Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata

Félix Adrien Nicolas Bertaux (n. , Meuse, Lorraine⁠(d), Franța – d. , Sèvres, Métropole du Grand Paris, Franța) a fost un profesor, traducător, scriitor și germanist francez.

Originar dintr-o familie de țărani, Felix Bertaux a devenit timpuriu orfan de tată și a fost influențat de unchiul lui, Félix Piquet, care era atunci profesor de germanistică[2] și precursor al studiilor germanice.[3] Elev al lui Charles Andler, Félix Bertaux a studiat literatura germană la collège de Sèvres și la liceul Janson-de-Sailly.[4] El a colaborat la Nouvelle Revue française și a avut relații cu marii scriitori ai perioadei, cum ar fi Heinrich Mann, pe care l-a întâlnit pentru prima dată în 1923 la Abația Pontigny.[5] În același an, Bertaux s-a stabilit la Sèvres, unde și-a cumpărat o casă, La Source.

El este tatăl germanistului Pierre Bertaux, care a spus despre el:

„Tatăl meu, Félix Bertaux, slab și osos, cu un nas de vultur, cu ochi strălucitori, cu un ten brun, cu părul negru, era un tip iberic pur.[6]

Lucrări

modificare
  • Panorama de la littérature allemande contemporaine, 1928
  • Dictionnaire français-allemand (împreună cu Émile Lepointe), 1941
  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ de Pierre Bertaux (Éd), Heinrich Mann, Félix Bertaux, Briefwechsel, 1922-1948, Fischer, 2002, p. 751.
  3. ^ Pierre Bertaux, Mémoires interrompus, Presses Sorbonne Nouvelle, 2000, p. 65.
  4. ^ Chantal Simonin, Heinrich Mann et la France: une biographie intellectuelle, Presses Univ. Septentrion, 2005, p. 21.
  5. ^ de Christine Fischer-Defoy, Heinrich Mann: das private Adressbuch 1926-1940, Koehler & Amelang, 2006, p. 81.
  6. ^ Pierre Bertaux, op. cit., p. 62.