Fănică Luca

Date personale
Fănică Luca

Nume la naștere	Ștefan Luca Iordache
Născut	5 aprilie 1894^[1] Ploiești, România
Decedat	26 octombrie 1968 (74 de ani)^[2] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț dirijor profesor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alte nume	Fănică Luca
Profesor pentru	Gheorghe Zamfir, Radu Simion, Damian Luca
Modifică date / text

Fănică Luca (numele de scenă al lui Ștefan Luca Iordache, n. 5 aprilie 1894, Ploiești, România – d. 26 octombrie 1968, București, România) a fost un naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră, rom din România.

Naistul Fănică Luca și orchestra Nicu Stănescu

Biografie

La vârsta de 6 ani, în 1900 se duce la școală, având-o ca profesoară pe scriitoarea Smara, care a făcut apel la părinții mai bogați ai elevilor săi pentru a-i ajuta pe Fănică și alți câțiva copii foarte săraci. Primul nai primit de la tatăl său avea doar 12 tuburi. La 16 ani, pleacă pentru prima oară în străinătate la Smirna și Istanbul, împreuna cu orchestra lui Carabulea.^[3] În anul 1916 este încorporat și trimis pe front în cel de-al doilea război mondial, cade prizonier și stă 9 luni într-un lagăr german din Semendria. Este adus ca sondor la Câmpina de unde fuge din lagăr și reîncepe activitatea de lăutar, dar în 1919 se reintegrează în armata română până în 1920, când este desconcentrat și distins cu decorațiile "Serviciul credincios cu spade, bărbăție și credință" clasa a III-a.^[3]

Este considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de compozitorul George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi (Expoziția Universală de la New York, 1939^[4] – n.ed.)”. Genurile pe care le-a abordat au fost muzica lăutărească (vocală), populară, café-concert și romanțe. A activat în taraful lui Grigoraș Dinicu împreună cu care a concertat la Paris, fiind remarcat de Ministerul Educației care l-a decorat cu Ordinul Palmes académiques al Academiei Franceze în grad de ofițer.^[5]

Fănică Luca a fost și un pasionat profesor de nai, el fiind cel care a înființat prima catedră de nai din România.^[5] Între elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu, Radu Simion,^[6] Gheorghe Zamfir^[7].

Distincții

titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române (28 aprilie 1951)^[8]
Ordinul Muncii clasa a II-a (8 aprilie 1954) „cu ocazia împlinirii vîrstei de 60 de ani și pentru merite deosebite pe tărîmul dezvoltării artei populare din țara noastră”^[9]
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a (12 septembrie 1968) „pentru merite deosebite în activitatea muzicală”^[10]

Discografie

Articol principal: Discografia lui Fănică Luca

Note

^ Autoritatea BnF, accesat în 30 decembrie 2019
^ Autoritatea BnF, accesat în 31 decembrie 2019
^ ^a ^b Enciclopedia marilor personalităţi: din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, Vol. VIII. Geneze, Bucureşti, 2006. p. 160.
^ en Biography of Georges Enesco, pe site-ul The Kennedy Center (accesat în 9 aprilie 2008)
^ ^a ^b Romilor, Partida (6 aprilie 2021). „Fănică Luca – Un virtuoz al naiului, cel care a înființat prima catedră de nai din România | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în 7 aprilie 2025.
^ Popa, Loreta. Fascinația talentului Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine., articol publicat în cotidianul „Jurnalul Național” (19 mai 2007, accesat în 9 aprilie 2008)
^ Binecuvântare^{[nefuncțională]}, articol publicat în cotidianul „Jurnalul Național” (1 iunie 2007, accesat în 9 aprilie 2008)
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.
^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 114 din 8 aprilie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa a II-a, Artistului Emerit al Republicii Populare Romîne, Fănică Luca (Iordache Ștefan), publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 17, 14 aprilie 1954, p. 139.
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1178.

Bibliografie

Anghel, Carmen. Fănică Luca, o voce incredibilă (accesat în 9 aprilie 2008, vezi mai jos)

Legături externe

Materiale media legate de Fănică Luca la Wikimedia Commons
Anghel, Carmen. Fănică Luca, o voce incredibilă Arhivat în 4 iulie 2007, la Wayback Machine., articol publicat în cotidianul „Jurnalul Național” (31 mai 2007)
Unicul, 3 august 2007, Virgil Oprina, Ziarul de Duminică
Fotografii^{[nefuncțională]} publicate în „Ediția de Colecție” a „Jurnalului Național”, dedicată lui Fănică Luca (4 iunie 2007)
PORTRET: Fănică Luca și naiul său fermecat

[ba72ae501e8661d3c825f21f65310ad1-1] Autoritatea BnF, accesat în 30 decembrie 2019

[7f95f27e9895273769bc7e8a971e3fd5-2] Autoritatea BnF, accesat în 31 decembrie 2019

[:1-3] Enciclopedia marilor personalităţi: din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului, Vol. VIII. Geneze, Bucureşti, 2006. p. 160.

[bio-enescu-4] Biography of Georges Enesco, pe site-ul The Kennedy Center (accesat în 9 aprilie 2008)

[:0-5] Romilor, Partida (6 aprilie 2021). „Fănică Luca – Un virtuoz al naiului, cel care a înființat prima catedră de nai din România | Asociatia Partida Romilor Pro-Europa”. Accesat în 7 aprilie 2025.

[jurnalul-simion-6] Popa, Loreta. Fascinația talentului Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine., articol publicat în cotidianul „Jurnalul Național” (19 mai 2007, accesat în 9 aprilie 2008)

[jurnalul-zamfir-7] Binecuvântare^{[nefuncțională]}, articol publicat în cotidianul „Jurnalul Național” (1 iunie 2007, accesat în 9 aprilie 2008)

[8] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 88 din 28 aprilie 1951 privind acordarea titlului de Artist al Poporului din Republica Populară Română; Artist Emerit al Republicii Populare Române; Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 50, duminică 29 aprilie 1951, pp. 561–562.

[9] Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 114 din 8 aprilie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” clasa a II-a, Artistului Emerit al Republicii Populare Romîne, Fănică Luca (Iordache Ștefan), publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 17, 14 aprilie 1954, p. 139.

[10] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 797 din 12 septembrie 1968 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai colectivelor artistice din instituțiile muzicale de concerte și spectacole, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 126, Partea I, miercuri 25 septembrie 1968, p. 1178.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]