Faisal Husseini

politician palestinian
Faisal Abdel Qader Al-Husseini

Faisal Al-Husseini
Date personale
Născut17 iulie 1940(1940-07-17)
Bagdad
Decedat (60 de ani)
Kuweit
Înmormântatal-Khatuniyya Madrasa[*][[al-Khatuniyya Madrasa (former school in Jerusalem)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiInfarct miocardic
PărințiAbdel Kader al-Husseini
Frați și suroriGhāzī al-Ḥusaynī[*][[Ghāzī al-Ḥusaynī (Palestinian leader)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Palestina Modificați la Wikidata
ReligieIslam
OcupațiePolitician
Limbi vorbitelimba arabă[1]
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieOEP
AEP
PremiiPremiul Bruno Kreisky

Faisal Abdel Qader Al-Husseini (în arabă فيصل عبدالقادر الحسيني, translit. Fayṣal ibn ʿAbd al-Qādir al-Ḥusaynī[2]) (n. , Bagdad, Regatul Irakului⁠(d) – d. , Kuweit) a fost un politician palestinian considerat un posibil lider al poporului palestinian.[6][7][8]

Biografie modificare

Al-Husseini s-a născut la Baghdad ca fiu al lui Abdel Kader al-Husseini[8], comandant al forțelor arabe locale în timpul războiului din 1948, nepot al lui Musa Kazim Pașa al-Husseini, primar al Ierusalimului, și rudă cu Haj Mohammad Amin al-Husseini, fostul mare muftiu al Ierusalimului. Faisal a studiat în Cairo, Bagdad și Damasc și a fost unul din membrii fondatori ai Uniunii Generale a Studenților Palestinieni (UGSP), în 1959.

Al-Husseini a lucrat apoi pentru Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) după stabilirea acesteia la Ierusalim, în calitate de director adjunct al Departamentului Organizării Publice, post pe care l-a ocupat între 1964 și 1965. A urmat ulterior o pregătire militară la Colegiul Militar din Damasc, după care s-a alăturat Armatei pentru Eliberarea Palestinei, în 1967.

În 1979, Al-Husseini a fondat și a devenit președintele Societății de Studii Arabe.[7]

Între 1982 și 1987 Israelul l-a plasat în mod repetat în arest sau arest la domiciliu.[7] A fost închis de câteva ori între aprilie 1987 și ianuarie 1989, dar a rămas activ în timpul primei Intifada.

În 1982 a devenit membru al Consiliului Islamic Suprem din Ierusalim. Ulterior a servit ca purtător de cuvânt palestinian, președinte al Consiliului Național Ierusalim/Palestina, membru și ulterior șef al delegației palestiniene la Conferința de Pace în Orientul Mijlociu de la Madrid și la tratativele care i-au urmat, șef al facțiunii Fatah din Cisiordania și ministru fără portofoliu în Autoritatea Națională Palestiniană (ANP).

Ultima funcție pe care a îndeplinit-o a fost cea de ministru pentru problemele Ierusalimului în cadrul ANP, funcție pe care a exercitat-o din Ierusalimul de Est. Faisal Husseini a murit în 2001, într-o perioadă în care încerca să repare relațiile dintre guvernul kuweitian și OEP, rupte în 1991, în timpul războiului din Golf, când OEP l-a sprijinit public pe Saddam Husein.

Al-Husseini a fost considerat un pragmatic de către jurnaliști.[9][10][11] El a învățat singur să vorbească ebraică[7] și a apărut în mod regulat în emisiuni radiofonice sau televizate din Israel pentru a explica punctele de vedere palestiniene.

Deces modificare

Husseini a murit în urma unui atac de cord în Kuweit, pe 31 mai 2001.[6] După moartea sa Israelul a ocupat și închis cartierul său general, Casa Orientului.[12][13] Husseini a fost îngropat într-un cavou al familiei de lângă Domul Stâncii, iar la funeraliile sale au participat mii de persoane.[14]

Note modificare

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ „Fayṣal ibn ʿAbd al-Qādir al-Ḥusaynī”. Encyclopædia Britannica. Accesat în . 
  3. ^ a b Faisal Husseini, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Faysal ibn 'Abd al-Qadir al-Husayni, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b Fayçal Husseini, Autoritatea BnF 
  6. ^ a b Lawrence Joffe (). „Obituary: Faisal Husseini”. The Guardian. Accesat în . Some observers thought he might succeed Yasser Arafat 
  7. ^ a b c d „THE PALESTINIAN ELITE: The Legacy of Leadership”. Orient House. Interviu cu Faisal Husseini publicat pe 1 august 1988 în Jerusalem Post. Accesat în . 
  8. ^ a b Graham Usher. „Mourning the 'Son of Jerusalem': Faisal al-Husseini”. Institute for Palestine Studies. Accesat în . 
  9. ^ „Faisal Husseini”. The Economist. . Accesat în . An ardent, pragmatic nationalist 
  10. ^ Sarah Helm (). „Pragmatist will speak for Palestinians: Faisal Husseini's presence means the peace talks can tackle the real issues”. The Independent. Accesat în . 
  11. ^ „PLO Official Faisal Husseini, 60, Dies”. The Washington Post. . Accesat în . 
  12. ^ Danny Rubinstein (). „The Rise and Fall of Orient House”. Haaretz. Accesat în . 
  13. ^ Dan Ephron, ISRAEL POLICE STRIKE AT BASE FOR ARAFAT'S HOPES IN JERUSALEM ORIENT HOUSE SEIZURE DENOUNCED BY ARABS, Boston Globe, 10 august 2001
  14. ^ Deborah Sontag (). „A Funeral in Jerusalem Arouses Palestinian Nationalism”. The New York Times. Accesat în . 

Referințe modificare

Legături externe modificare