Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii. O familie de limbi este definită ca având unitate genetică, ceea ce înseamnă că toate limbile membre derivă dintr-un strămoș comun, care este cunoscut doar rareori, deoarece majoritatea limbilor au o istorie scrisă relativ scurtă. Este posibil totuși să recuperăm multe dintre trăsăturile strămoșului comun prin aplicarea unor metode de reconstituire.

Familiile de limbi pot fi impărțite în unități mai mici, cunoscute sub numele de ramuri (deoarece istoria familiilor limbilor este deseori reprezentată printr-o diagramă sub formă de arbore).

Strămoșul comun al unei familii se numește "protolimbă". De exemplu, protolimba familiei limbilor indo-europene este numită Limba proto-indo-europeană. Uneori însă dintr-o limbă cunoscută (cum este limba latină), au luat naștere alte limbi (Limbi romanice).

Europa, Asia de nord, vest și sud

modificare

Africa și Asia de sud-vest

modificare

Asia de est și sud-est, Australia și Oceania

modificare

Creole din toată lumea

modificare

Limbile care nu aparțin nici unei familii se numesc limbi izolate.

Există de asemenea și limbi artificiale.

Legături externe

modificare