Deschide meniul principal

Majoritatea limbilor sunt grupate de către lingviști în familii. O familie de limbi este definită ca având unitate genetică, ceea ce înseamnă că toate limbile membre derivă dintr-un strămoș comun, care este cunoscut doar rareori, deoarece majoritatea limbilor au o istorie scrisă relativ scurtă. Este posibil totuși să recuperăm multe dintre trăsăturile strămoșului comun prin aplicarea unor metode de reconstituire.

Familiile de limbi pot fi impărțite în unități mai mici, cunoscute sub numele de ramuri (deoarece istoria familiilor limbilor este deseori reprezentată printr-o diagramă sub formă de arbore).

Strămoșul comun al unei familii se numește "protolimbă". De exemplu, protolimba familiei limbilor indo-europene este numită Limba proto-indo-europeană. Uneori însă dintr-o limbă cunoscută (cum este limba latină), au luat naștere alte limbi (Limbi romanice).

Cuprins

Europa, Asia de nord, vest și sudModificare

Africa și Asia de sud-vestModificare

Asia de est și sud-est, Australia și OceaniaModificare

AmericaModificare

Creole din toată lumeaModificare

Limbile care nu aparțin nici unei familii se numesc limbi izolate.

Există de asemenea și limbi artificiale.

Legături externeModificare