Fata în doliu
| Fata în doliu | |
| La Niña de luto | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | La niña de luto |
|---|---|
| Gen | film dramatic comedie neagră |
| Regizor | Manuel Summers |
| Scenarist | Manuel Summers Tico Medina Francisco Summers Bernardo Ballester Pilar Miró |
| Studio | Eco Films și Impala |
| Director de imagine | Francisco Fraile |
| Montaj | Pedro del Rey |
| Muzica | Antonio Pérez Olea |
| Distribuție | María José Alfonso Alfredo Landa |
| Premiera | 16 noiembrie 1964 |
| Durata | 85 minute film color |
| Țara |  Spania |
| Locul acțiunii | Provincia Huelva  |
| Limba originală | spaniolă |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Nominalizări | Palme d'Or ()[1] International Submission to the Academy Awards[*] (Spania, ) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Fata în doliu (titlul original: în spaniolă La Niña de luto) este un film spaniol din genul comedie neagră, realizat în 1964 de regizorul Manuel Summers, protagoniști fiind actorii María José Alfonso și Alfredo Landa.
Acțiunea are loc într-un sat din Provincia Huelva, iar scenariul urmărește povestea unui eveniment real. Tema de bază este existența și obiceiul de a purta doliu riguros luni de zile cu toate consecințele pe care aceasta le presupune. Figuranții filmului au fost locuitorii orașului în plimbarea lor zilnică, pe străzile lor și în propriile case. Intriga sa se bazează pe o idee a lui Francisco Summers, fratele regizorului.[2]
Rezumat
modificare
Acțiunea are loc în principal în La Palma del Condado (Huelva). Casele, străzile, biserica, cimitirul, peisajul rural, erau decorul natural și autentic unde s-au dezvoltat personajele.
Rocío Vázquez Romero este o „tânără căsătorită”, așa cum se spunea în acei ani ai anilor 1960, care are un iubit pe nume Rafael Castroviejo. Rafael este de profesie practicant. Rocío tocmai a încheiat un doliu de șase luni impus de moartea bunicii sale. În acest moment ai deja permisiunea să-ți continui relația cu iubitul tău, să te plimbi cu el, să mergi la film, la biserică, să dansezi și să vorbești, mai ales să vorbești și să faci planuri pentru nunta întreruptă de doliu. Dar soarta vrea ca planurile ei să fie întrerupte din nou pentru că bunicul ei moare și obiceiurile sociale dictează ca nepoata să poarte șase luni de doliu ca înainte. Rafael nu este mulțumit de această nouă așteptare și reușește să o convingă pe Rocío să scape de opresiunea familiei, să meargă cu el în Huelva și, odată ce sunt liberi, se căsătoresc. Când totul este deja discutat și pregătit pentru evadare, tatăl Rocío moare și viața se oprește din nou, planurile sunt anulate și speranțele dispar.
Rafael pleacă singur la Huelva. „Nu le înțeleg pe toate astea, Rocío”, spune el în timp ce pleacă, iar ea răspunde: „Îl înțeleg pe Rafael”.
Distribuție
modificare- María José Alfonso – Rocío Vázquez Romero
- Alfredo Landa – Rafael Castroviejo
- Pilar Gómez Ferrer – Concha, mama lui Rocío
- Vicente Llosa – Paco, tatăl lui Rocio
- José Vicente Cerrudo – bunicul lui Rocío
- Carmen Santonja – prietena lui Rocío
- Manuel Ayuso – unchiul lui Rocào
- Manuel Guitián – Cura
- Antonio P. Costafreda – Ramón, directorul de pompe funebre
- Vicky Lagos – Romana
- José Luis Lespe – Marco Vinicio
- Juanito 'El Bicicletas' – Juanito
- Paquito Lara – Paquito
- Víctor Lara – Víctor
- Emilio García Domenech – sergentul de la Garda Civilă
- Francisco Summers – vizitiul dricului
Premii și nominalizări
modificareFilmul a făcut parte din selecția oficială în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din 1964.[3]
Referințe
modificare- ^ http://www.filmaffinity.com/es/film860463.html, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Ocaña, Javier (). „Cuatro funerales y ninguna boda”. AISGE. Accesat în .
- ^ La Sélection - 1964 - Compétition Arhivat în , la Wayback Machine., site officiel du Festival de Cannes.
Vezi și
modificareLegături externe
modificare