Ferdinand Carol, Arhiduce de Austria

Ferdinand Carol
Arhiduce al Austriei

Ferdinand Carol (portret de Franz Luycx)
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Innsbruck, Austria Modificați la Wikidata
Decedat (34 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Caldaro sulla Strada del Vino, Trentino-Tirolul de Sud, Italia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatJesuitenkirche[*][[Jesuitenkirche (Jesuit church in Innsbruck that was built from 1627 to 1646)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiLeopold al V-lea
Claudia de Medici Modificați la Wikidata
Frați și suroriSigismund Francisc de Austria
Vittoria della Rovere[*][[Vittoria della Rovere (Grand Duchess consort of Tuscany (1622-1694))|​]]
Maria Leopoldine de Austria
Arhiducesa Isabella Clara de Austria Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna de' Medici (din ) Modificați la Wikidata
CopiiClaudia Felicitas de Austria
Maria Magdalena Erzherzogin von Österreich[*][[Maria Magdalena Erzherzogin von Österreich ((1656-1669))|​]][2] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriArhiduce ()
Familie nobiliarăCasa de Habsburg

Ferdinand Carol (n. , Innsbruck, Austria – d. , Caldaro sulla Strada del Vino, Trentino-Tirolul de Sud, Italia) a fost Arhiduce al Austriei Anterioare și al Tirolului din 1646 până la sfârșitul vieții.[3]

Biografie

modificare

Ferdinand Carol a fost fiul cel mare al Arhiducelui Leopold al V-lea și al soției sale, Claudia de Medici. La vârsta de patru ani și-a succedat tatăl după moartea acestuia, în 1632, sub regența mamei sale. El a preluat îndatoririle guvernamentale când a devenit major, în 1646.

Pentru a-și finanța stilul de viață extravagant, el a vândut bunuri și drepturi. De exemplu, el a pierdut suma exorbitantă pe care Franța trebuia să o plătească Tirolului habsburgic pentru cesiunea fiefului lor la vest de Rin. El a renunțat la drepturile sale în Prättingau (1649) și în Unterengadin (1652) astfel încât stăpânirea sa din Tarasp a rămas o enclavă în Cantonul Graubünden până în 1803.[3]

Fiind un conducător absolutist, Ferdinand Carol nu a convocat Dieta o singură dată după ceremonia de înscaunare în 1647 în faza finală a Războiului de Treizeci de Ani.[4] El a limitat implicarea Stărilor în politica teritoriilor sale. Guvernarea sa a fost puternic influențată de un grup de nobili intriganți din cercul favoriților săi care nu lăsau nici o șansă criticilor săi.[4]

Cancelarul său, dr. Wilhelm Biener, a fost destituit în 1650 și executat în 1651 după un proces desfășurat în secret. Oponenții acestuia au reușit să oprească solul ce aducea actul de grației a fostului cancelar astfel încât sentința a fost executată ilegal la Castelul Rattenberg.[4]

Ferdinand Carol era un iubitor de muzică: opera italiană a prezentat spectacole la curtea sa. Deoarece a considerat prea mare teatrul construit de părinții săi, a comandat aceluiași arhitect care îl proiectase pe acesta, ridicarea unui alt teatru mai mic. Pe de altă parte, Ferdinand Carol nu a fost interesat de terminarea construcției Bisericii iezuite fondate de părinții săi însă a ordonat în 1650 construirea Bisericii parohiale din Innsbruck în care se află pictura adusă de tatăl său, „Mariahilf” de Lukas Cranach. În timpul cârmuirii sale, regina Cristina a Suediei a s-a convertit la catolicism în 1655 la Innsbruck.[4]

Căsătorie și descendenți

modificare

Ferdinand Carol s-a căsătorit cu Anna de Medici (1616–1676) la 10 iunie 1646. Aceasta era nepoata mamei sale ca fiică a lui Cosimo al II-lea de Medici, Mare Duce de Toscana și a Mariei Magdalena de Austria.[4] Ei au avut trei copii dintre care doar doi au atins vârsta maturității:

  • o fiică (n./d. 1654).

Ferdinand Carol a murit la Kaltern, la vârsta de 34 de ani și a fost înmormântat în Biserica parohială din Innsbruck construită de el. Succesorul său în Tirol a fost fratele său, Sigismund Francisc.[4]

  1. ^ a b Ferdinand Charles, Archduke of Austria, SNAC, accesat în  
  2. ^ The Peerage 
  3. ^ a b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 116.
  4. ^ a b c d e f Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3, p. 117.

Bibliografie

modificare
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.

Galerie de imagini

modificare