Deschide meniul principal

Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

Leopold I
Benjamin von Block 001.jpg
Date personale
Nume la naștereLeopold Ignaz Joseph Balthasar Felician
Născut9 iunie 1640
Viena
Decedat (64 de ani)
Viena
ÎnmormântatKapuzinergruft, Viena
PărințiFerdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Maria Anna a Spaniei Modificați la Wikidata
Frați și suroriMariana de Austria
Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria
Eleonora Maria Josefa de Austria
Ferdinand IV, King of the Romans[*]
Archduke Charles Joseph of Austria[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMargareta Theresa a Spaniei
Claudia Felicitas de Austria
Eleonore-Magdalena de Neuburg
CopiiMaria Antonia, Electoare de Bavaria
Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Elisabeta
Maria Anna, regină a Portugaliei
Arhiducesa Maria Theresa
Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Arhiducesa Maria Magdalena
CetățenieFlag of Austria.svg Austria
Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
monarh Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriConte
Familie nobiliarăCasa de Habsburg
Împărat al Sfântului Imperiu Roman;
Rege al Germaniei
Domnie18 iulie 1658 – 5 mai 1705
Încoronare1 august 1658, Frankfurt
PredecesorFerdinand al III-lea
SuccesorIosif I
Rege al Ungariei
Domnie1655-5 mai 1705
Încoronare27 iunie 1655, Pressburg
PredecesorFerdinand al IV-lea
SuccesorIosif I
Rege al Boemiei
Domnie1656-5 mai 1705
Încoronare14 septembrie 1656, Praga
PredecesorFerdinand al IV-lea
SuccesorIosif I
Rege al Croației;
Arhiduce de Austria
Domnie2 aprilie 1657– 5 mai 1705
PredecesorFerdinand al III-lea
SuccesorIosif I
Semnătură
Leopold I signature.jpg

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.[1][2]
Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prin Războiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obținând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior morții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Originea și studiileModificare

A fost al doilea fiu al împăratului Ferdinand al III-lea și al Mariei Anna de Spania (fiica lui Filip al III-lea al Spaniei și a Margaretei de Austria).

A fost bunicul împărătesei Maria Terezia.

A fost educat și format pentru a urma o carieră bisericească, dar în urma decesului fratelui său mai mare, a devenit moștenitor al tronului.

Cariera politicăModificare

În 1655 a fost ales rege al Ungariei, în 1656 rege al Boemiei, în 1657 rege al Croației și în iulie 1658, la mai mult de un an de la decesul tatălui său, a fost ales împărat romano-german la Frankfurt, în ciuda intrigilor cardinalului francez Jules Mazarin care dorea să îl impună pe tronul imperial pe Ferdinand Maria, prinț elector de Bavaria, pentru a opri ascensiunea Habsburgilor.

Politica ecleziasticăModificare

Împăratul Leopold I a acordat privilegii deopotrivă creștinilor uniți cu Roma (așa numitele diplome leopoldine), cât și ortodocșilor. Aceștia din urmă au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor privilegii ilirice emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713 de la Krusedol la Carloviț.[3]

NoteModificare

  1. ^ Titulatura completă, în facsimil (în latină)
  2. ^ Titulatura în facsimil (în germană)
  3. ^ de Tischler, Ulrike (). Die habsburgische Politik gegenüber den Serben und Montenegrinern. München: Oldenbourg. ISBN 978-3-486-56525-6. Pag. 294

Vezi șiModificare