Fișier:Altar votiv (Arheologie) 2746 07.12.2011 Fond 6FDD6AC29B4B44C2B6D9E99F0011F179.jpg

română Piesa este fragmentară, ruptă în două, din care se păstrează doar jumătatea din stânga, soclul de asemenea lipsind. În spate, altarul a fost scobit dându-i-se, în antichitate sau mai târziu, altă întrebuințare.

În spate, altarul a fost scobit în antichitate sau mai târziu, fiind refolosit. Inițial, era de formă paralelipipedică, cu câmpul neted al inscripției încadrat de între fronton și soclu fără a avea nici un fel de chenar pe laturi. Frontonul are profilaturi simple iar pe timpan un motiv triunghiular alcătuit din frunze de acant și o rozetă la mijloc. În colțul din stânga se vede o palmetă și o acroteră, motiv care cu siguranță se repeta și în colțul drept.

Matroanele germanice Gesahenae sunt frecvent atestate în Germania Inferior. Altarul votiv de la napoca ilustrează predilecția lui P. Aelius Maximus pentru divinitățile germanice. Datorită epigrafei napocense cunoaștem cariera dedicantului, perosnaj important la Napoca. El dedică și pentru Hercules Magusanus de la Ciumăfaia. De remarcat faptul că matroanele Gesahenae și Hercules Magusanus erau venerați uneori împreună. P. Aelius Maximinus, originar din Dacia, se păare că și-a îndeplinit milițiile ecvestre undeva pe Rin. Aici trebuie că s-a familiarizat cu divinitățile germanice pe care continuă să le venereze și după întoarcerea în provincia natală. El pare să fie fiul lui Aelius Iulius, veteranus ex centurione, proprietarul vilei de la Ciumăfaia, care închină mai multe altare pentru diverse divinități, nici una germanică (Buday A., în Dolg 1911, p. 261-267).

Altar votiv

sec. II - III

Fișă: Irina Nemeti

Vezi mai jos