Fișier:Mânuță „magică” (Arheologie) 3176 10.12.2019 Tezaur DAAA53FE56424713B9686EE220EFF45E.jpg

română realizată din lut. Lungime: 13 cm; lungime degetul mare: 16 mm; lățime în zona degetelor: 5,8 cm; lățime maximă: 6,5 cm; lățime bază: 5,2 cm; grosime: variază între 7 și 13 mm; grosime arătător: 8 mm; greutate totală: 100 g. Culoare, la exterior: gri-maroniu (10YR: 5/2) + maro-roșiatic deschis (5YR: 6/4) + gri-verzui (10Y: 5/1) + gri-verzui închis (10Y: 4/1); la interior: maro-măsliniu deschis (2.5Y: 5/3) + maro-roșiatic deschis (5YR:6/4). Acest spectru de culori ne atestă o ardere oxidantă incompletă, superficială, precum și urmele unei arderi secundare, mai vizibilă în cazul mâinii 2. Piesa este realizată dintr-o pastă frământată superficial, ce are la bază o argilă degresată cu nisip de granulație mare și material organic. Aspectul său trădează tragerea degetelor din blocul plat care constituie mâna, cu o atenție sporită pentru detaliile de demarcare a degetelor între ele, precum și pentru a surprinde ceea ce pot fi considerate ca reprezentând unghii, adică mici proeminențe ascuțite, trase spre exterior. Aceste unghii vor constitui principalul argument în deteminarea mâinii stângi, respectiv a celei drepte, situație în care mâna 1 ar fi reprezentarea celei drepte. În locul degetului mare, apare o mică proeminență poziționată într-un unghi de aproape 90˚ față de arătător. Toate celelalte degete sunt rupte de la bază. Cel puțin unul dintre ele, inelarul, putea fi fragmentat intenționat din vechime și plasat într-o altă parte a gropii, față de locul dispunerii mâinilor. Ruperea celorlalte degete putea să fi survenit sub greutatea pământului, și totodată ca urmare a realizării lor dintr-o pastă de slabă calitate, insuficient arsă. Din păcate, nu dispunem de un spectru care să ne arate dacă argila este una locală sau de altă proveniență.

Mânuță „magică”

Fișă: dr. Florin Gogâltan

Vezi mai jos