Filaret Denisenko

patriarh al Kievului
Filaret
Date personale
Născut (95 de ani) Modificați la Wikidata
Blahodatne⁠(d), Amvrosiivka Raion⁠(d), RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Ucraina Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot ortodox[*]
traducător
cadru didactic universitar[*]
Orthodox theologian[*][[Orthodox theologian |​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ucraineană[2] Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
PremiiOrdinul Steagul Roșu al Muncii
Ordinul Prietenia Popoarelor[*]
Pocesna hramota Kabinetu Ministriv Ukraiinî[*][[Pocesna hramota Kabinetu Ministriv Ukraiinî (Ukrainian government award)|​]]
Ordinul de Merit, clasa I[*]
orden Svobodî[*][[orden Svobodî (Ukrainian order)|​]]
Hrest Ivana Mazepî[*][[Hrest Ivana Mazepî (award of the President of Ukraine)|​]]
Ordinul cneazului Iaroslav I cel Înțelept, clasa V[*]
orden kneazea Iaroslava Mudroho IV stupenea[*][[orden kneazea Iaroslava Mudroho IV stupenea |​]]
orden kneazea Iaroslava Mudroho III stupenea[*][[orden kneazea Iaroslava Mudroho III stupenea |​]]
orden kneazea Iaroslava Mudroho II stupenea[*][[orden kneazea Iaroslava Mudroho II stupenea |​]]
Ordinul Cneazul Iaroslav cel Înțelept, clasa I[*]
Pocesnîi hromadeanîn Kîieva[*][[Pocesnîi hromadeanîn Kîieva (title of honor conferred by the City of Kyiv, Ukraine)|​]]
čestný doktorát Evangelické teologické fakulty v Praze[*][[čestný doktorát Evangelické teologické fakulty v Praze |​]] ()[1]
Ordinul de Stat Erou al Ucrainei[*]
Erou al Ucrainei
Semnătură

Filaret Denisenko (n. , Blahodatne⁠(d), Amvrosiivka Raion⁠(d), RSS Ucraineană, URSS) este patriarh al Kievului și întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Această biserică nu trebuie confundată cu Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), cu care se află în conflict.

În perioada Războiului Rece, între 1962-1964, a fost episcop ortodox de Viena. Ulterior, la sfârșitul anilor 1960, a fost numit mitropolit al Kievului. În anul 1990, după moartea patriarhului Pimen, a fost pentru scurt timp conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse. La alegerile pentru noul patriarh a fost însă ales Alexei al II-lea.

Faptul că în 1992 a cerut autocefalia bisericească a Ucrainei, a dus la un conflict deschis cu Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, care în cele din urmă l-a excomunicat.

În data de 11 octombrie 2018 patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a ridicat excomunicarea, act care a stârnit nemulțumirea Moscovei.[3]

Referințe

modificare